Conferința Lumea digitală Oportunități și pericole

Conferința a avut loc în 24 martie 2016 la Timișoara organizată de Asociația 3C și Rectoratul Universității Politehnice din Timișoara

Diapozitivele prezentării:
https://sites.google.com/site/vasilebaltac/lucrari-stiintifice/2016_03-lumea-digitala-oportunitati-si-pericole

FORUMUL DE LA DAVOS : REVOLUȚIA TEHNOLOGICĂ – PERICOL SAU OPORTUNITATE?!

Publicat și pe platforma Adevarul.ro http://adevarul.ro/news/societate/forumul-davos-revolutia-tehnologica-pericol-oportunitatet-1_56a8ec255ab6550cb82bed41/index.html

Forumul de la Davos a avut ca temă în acest an impactul celei a patra revoluției industriale asupra societății și mai ales provocările pe care le produce. Fără a pune la îndoială la îndoială beneficiile acesteia mulți participanți și au manifestat îngrijorarea față de consecințele sociale ale acestei revoluții, mai ales sub aspectul exacerbării inegalităților și a locurilor de muncă. Noile tehnologii sunt oare binele sau răul societății de mâine? 

Revoluția industrială 

Nimeni nu contestă că suntem martorii unei noi revoluții industriale produse de tehnologiile digitale care într-un timp extrem de scurt, cam jumătate din durata vieții unei persoane, ne-a schimbat viața tuturor. Nu cred ca mai este cineva care să își poată imagina că poate reveni la viața de acum 40-50 ani fără a mai avea telefoane inteligente, tablete, laptopuri, Internet, rețele sociale, GPS, carduri bancare, comerț online, camere web, etc. (vezi figura). Toate domeniile activității umane sunt influențate de aceste tehnologii și nu numai influențate ci dependente. Nu este exagerat să afirmăm că în întrerupere majoră a serviciilor digitale ar paraliza societatea umană. De unde apare totuși îngrijorarea?

Noi vulnerabilități globale

 Tehnologiile digitale ne-au schimbat viața în bine atât la locul de muncă unde efortul fizic și mintal al oamenilor este mai mic ca acum câteva decenii în condițiile unei productivități net superioare, cât și viața de zi cu zi prin noul nivel de interacțiune cu ceilalți oameni, informare, contactul cu administrațiile publice. Se afirmă chiar că am intrat într-o nouă formă de democrație influențată de mijloacele electronice, numită chiar eDemocrație. Au apărut însă și numeroase vulnerabilități.

Prima este chiar dependența de sistemele informatice de tehnologiile digitale. Suntem asigurați că sistemele sunt fiabile că ele funcționează 24 ore din 24 fără greș. Și totuși zi de zi aflăm că un sistem automat sau altul s-a defectat. Am aflat recent că o linie de metrou nu a funcționat într-o mare capitală europeană pentru că sistemul de automatizare nu a funcționat și trenurile sunt fără pilot. Să nu mai vorbim de desele opriri ale sistemului de carduri de sănătate de la noi. Sistemele informatice sunt din ce în ce mai complexe și realizate într-un termen scurt, vulnerabilitățile fiind inerente. Una dintre vocile cele mai competente din domeniul IT, fostul CEO al Google Eric Schmidt afirmă că “Internetul este primul lucru pe care omul l-a construit și pe care nu-l înțelege complet, cel mai mare experiment în anarhie”. Un motiv de îngrijorare care a fost prea puțin discutat la Davos.

O a doua vulnerabilitate este lipsa de securitate. Rețelele informatice sunt penetrate relativ ușor, uneori din deficiențe constructive, dar cel mai des din ignorarea unor reguli elementare de către utilizatori. Omul este veriga cea mai slabă în sistemele digitale. Clasica parolă de acces a devenit inutilă prin facilitatea cu care este aflată de cei care nu ar trebui să o cunoască, fie prin keylogging, fie din neglijența persoanei care o folosește.

O a treia vulnerabilitate majora este proliferarea de programe dăunătoare sau distructive (malware), în cele mai diverse forme: viruși, troiani, spioni digitali, spam, etc. și tentativele de penetrare sau blocare a rețelelor. Considerată probabil problemă tehnice și aceste vulnerabilități au fost puțin discutate la Davos.

A fost discutată în schimb vulnerabilitatea produsă de prezența grupărilor teroriste pe Internet și în rețelele sociale. Vulnerabilitate reală și foarte greu de rezolvat, datorită principiilor Internet de sistem deschis.

Îngrijorare la Davos 

Principala temă de îngrijorare la Davos a fost reacția societății la schimbările produse de revoluția industrială. Un sentiment de teamă a fost vizibil în multe luări de poziție. Mergem spre mai bine sau spre mai rău? Vicepreședintele SUA Joe Biden a fost foarte explicit:

 “Cred că în ansamblu aceste transformări sunt schimbări în bine. Dar ele sunt însoțite de pericole reale și trebuie să fim proactivi. Din ce va trăi muncitorul din depozit care expediază comanda dvs. și agentul de vânzări care v-o ia când el sau ea nu vor mai fi necesari?” 

Primul ministru al Canadei Justin Trudeau s-a întrebat dacă revoluția tehnologică îmbunătățește viața oamenilor sau nu. Un raport difuzat la deschiderea forumului avansează cifra de 5 milioane de locuri pierdute până în anul 2020 din cauza schimbărilor tehnologice. În fapt aceasta pare a fi fost îngrijorarea principală: pierderea unor locuri de muncă. În plus o anumită spaimă de roboți care ar amenința anumite profesii înlocuind oamenii, citate fiind medicina și avocatura. Așa să fie oare?

Roboții iau locul oamenilor? 

Dacă printre cititori sunt și unii care lucrează la Uzinele Dacia sau Ford Craiova, sigur vor afirma că este adevărat. Unii muncitori din liniile de asamblare sunt înlocuiți de roboți industriali și trebuie să se recalifice. La fel în multe alte industrii prelucrătoare. Documentul prezentat la Davos subliniază o tendință, nu un pericol imediat. Statisticile arată că în România în industria prelucrătoare lucrează sub 100 mii persoane dintr-un total de 9 milioane persoane ocupate. Afectate de impactul roboților industriali ar fi cam 40 mii persoane în viitorii zic eu 6-10 ani. Cam 0,5% din populația ocupată. Departe de alarma din titlul care ne dă fiori: Forumul Economic Mondial: 60% din locurile de muncă ale românilor, în pericol să dispară din cauza tehnologizării. La Davos s-a vorbit despre roboți gândindu-se nu numai la roboții industriali ci mai ales la aplicațiile informatice care ar automatiza anumite procese. Aplicațiile din medicină și avocatură înlocuiesc medicii și avocații? Răspunsul meu este că sigur nu, îi fac numai mai eficienți. Faptul că de câte ori suntem bolnavi căutăm pe Internet tratamente și medicamente desființează medicii? Nu mai mult decât se întâmpla acum 30-40 ani când nu exista Internet și oamenii căutau în cărți precum ”Agenda medicală”, ”Medicina în familie”, etc.

Restructurarea unor profesii sau chiar dispariția lor nu este ceva nou. Toate revoluțiile industriale au avut acest efect. Birjarul a dispărut odată cu apariția automobilului, fochistul plin de praf de cărbune odată cu dispariția locomotivelor cu aburi, frânarul de pe vagoanele de marfă (cei mai în vârstă poate își mai amintesc de ei!) odată cu apariția sistemelor automate de frânare, sacagiul odată cu apariția rețelelor de alimentare cu apă, etc. Revoluția tehnologică a făcut și ea ”victime”. Vă mai amintiți de dactilografele care erau omniprezente în fiecare birou cu mașinile lor de scris? Dar de telefonistele care operau centralele manuale? Dar de taxatorul prezent în tramvaie și autobuze? De agentul de circulație care stătea în borcan sau în mijlocul intersecției? Lista ar putea continua.

A fost oare dispariția acestor profesii o tragedie pentru societate? Locurile de muncă apar și dispar din motive strict economice sau ca urmare a tehnologiilor noi. Problema este dacă apar altele noi și mai ales dacă oamenii doresc să se recalifice în noile meserii. La Davos s-a afirmat pe drept cuvânt că elevii de azi nu vor mai lucra în meseriile părinților și bunicilor lor. Pot da un exemplu care îmi este familiar. Acum 60 ani în domeniul calculatoarelor electronice apărea prima meserie nouă, aceea de programator. Acum în domeniu există 40 competențe profesionale inventariate de Uniunea Europeană(e-CF:eCompetence Framework).

Locuri noi de muncă 

La Davos s-a amintit de 5 milioane de locuri de muncă care dispar ca urmare a revoluției industriale. Nu s-a vorbit suficient de câte locuri noi de muncă apar ca urmare a aceleiași revoluții. Cu siguranță mult peste 5 milioane. Un raport al Uniunii Europene estimează pentru anul 2020 un deficit de 850 mii persoane în domeniul IT în Europa. S-a creat chiar o coaliție pan-europeană (Grand Coalition for Digital Jobs) pentru promovarea locurilor de muncă în IT. Sectorul IT ocupă în România deja aproape de 2 ori mai multe persoane ca industria prelucrătoare. Sectoarele de servicii cresc rapid și absorb forța de muncă care este restructurată datorită progreselor tehnologice. Nu vreau să simplific prea mult parametrii discuției și să nu amintesc că există rezistență la schimbare, sau cum s-a spus la Davos și actuala revoluție industrială se produce cu dureri și vor exista și victime cum afirma Satya Nadella (CEO al Microsoft CEO). Se produc noi decalaje și inegalități. Joe Biden se întreba dacă nu dispare clasa de mijloc, considerată până acum motor al economiei. Decalaje se produc fără îndoială, cel mai mare fiind decalajul digital despre care am mai discutat în altă postare. Cât despre postare în absența altor argumente, tind să cred că revoluția digitală o va întări și nu o va face să dispară. Un decalaj discutat a fost acela al sexelor. Revoluția digitală ar trebui să creeze o egalitate între sexe, realitatea arată că numărul femeilor care au locuri de muncă în noile condiții tehnologice este departe de un normal 50%. Sau cum spunea plastic Christine Lagarde, șefa FMI: Auzim multe despre un Internetul al Lucrurilor – Avem nevoie și de un Internet al Femeilor.

Competențe digitale 

Cea mai acută inegalitate și care le afectează pe cele mai multe persoane în contextul revoluției industriale și a dinamicii locurilor de muncă este aceea a competențelor digitale. Imensa majoritate a locurilor de muncă actuale necesită anumite competențe digitale. Deja din 2015, 90% din locurile de muncă vor necesita cel puțin competențe digitale de bază se afirmă în documentul ICT for Jobs al Agendei Digitale a Uniunii Europene. Depinde și ce fel de competențe digitale! Există competențe de cultură generală digitală ale persoanelor care știu să navigheze pe net, să trimită un email și să scrie pe forumuri și cam atât consideră că ar fi suficient. Locul de muncă digital pretinde nivele diferite de la alfabetizat digital la expertiză digitală după cum se prezintă pe larg într-o carte recentă despre Lumea digitală. Tinerii care au crescut cu acces la tehnologiile informației și Internet și le consideră normale, nativii digitali, se adaptează mai simplu. Studii recente arată însă că nici ei nu posedă cunoștințele necesare pentru locul de muncă modern, rezumându-se la competențe de cultură generală. Un studiu pe această temă se numește chiar Decepția Nativului Digital (The Fallacy of the ‘Digital Native’: Why Young People Need to Develop their Digital Skills) Persoanele de vârsta doua și a treia care trebuie să învețe să folosească aceste tehnologii prezintă reluctanță la apropierea de tehnologiile digitale. Eroare care îi dezavantajează în competiția pentru noile locuri de muncă și cu atât mai mare cu cât asimilarea acestor tehnologii este ușoară și prietenoasă. Pe de altă parte la întrebarea dacă aveți competențe digitale pentru locul de muncă actual, cele mai multe persoane (75-85%) afirmă că da, teste diverse arătând că 70-80% nu le au. Un sondaj de cultură generală digitală vă poate da o indicație privind nivelul actual. Concluzia este simplă. La nivel național, local și individual sunt necesare eforturi de dobândire de competențe digitale. De ele depinde supraviețuirea în fața provocărilor celei de a Patra Revoluții Industriale. Forumul de la Davos confirmă această concluzie.

 27 ianuarie 2016

Cules din Internet!

Poem of the Year

The computer swallowed Grandma,
Yes, honestly it’s true!
She pressed 'control and 'enter'
And disappeared from view.
It devoured her completely,
The thought just makes me squirm.
She must have caught a virus
Or been eaten by a worm.
I've searched through the recycle bin
And files of every kind;
I've even used the Internet,
But nothing did I find.
In desperation, I asked Mr. Google
My searches to refine.
The reply from him was negative,
Not a thing was found 'online.'
So, if inside your 'Inbox,'
My Grandma you should see,
Please 'Copy, Scan' and 'Paste' her,
And send her back to me .

This is a tribute to all the Grandmas & Grandpas, Nannas & Pops,
who have been fearless and learned to use the Computer.........
They are the greatest!!!

În era digitală votăm ca în epoca de piatră?

Publicat întâi pe platforma Adevarul.ro

A stârnit multă emoţie situaţia votării la centrele din străinătate şi chiar în ţară în apropierea comunităţilor studenţeşti în ziua de 2 noiembrie. Cozi anormale, oameni care nu au putut vota deşi au fost prezenţi la centrele de votare cu multe ore înainte de ora de închidere oficială, proteste vocale etc. Despre eGuvernare însă să auzim numai de bine! 

Dreptul de vot 

Personal consider că a nu-ţi putea exercita dreptul de vot în situaţia în care tu chiar vrei să votezi este o încălcare gravă a drepturilor cetăţeneşti şi cineva ar trebui să răspundă pentru aceasta. Popularizarea prin mass-media a situaţiei votului de ieri din ţările Europei de Vest nu face decât să ne discrediteze ca ţară şi ca membră UE. Nu cunosc decât din relatări care sunt cauzele acestei regretabile situaţii. Se pare că un motiv major a fost necesitatea completării unei declaraţii pe propria răspundere că persoana în cauză nu a mai votat. O măsură potrivită în contextul prezumţiei de fraudă la alte evenimente electorale. Mă întreb însă care este caracterul de confidenţialitate a unei asemenea declaraţii si de ce formularul nu a fost disponibil pentru doritori pe Internet sau cu câteva zile înainte ca imprimat la secţiile de votare? Persoanele aflate la depărtare de domiciliul de bază puteau să completeze declaraţiile şi doar să le semneze în faţa unui membru al comisiei de votare. Timpul petrecut în secţia de votare ar fi fost considerabil redus. 

De ce nu aplicaţie eGuvernare? 

Mă mai întreb (retoric) de ce nu există o aplicaţie digitală pe lângă multele finanţate cu largheţe în România. O aplicaţie prin care Ministerul de Interne să permită cetăţenilor români aflaţi în afara domiciliului să-şi declare un domiciliu temporar doar în vederea votului. Declaraţia personală şi desigur voluntară s-ar putea face online sau prin prezentare la consulate. Pe baza declaraţiilor Ministerul de Interne care ştie precis câţi cetăţeni au drept de vot, ar şti şi câţi sunt în afara domiciliului permanent şi vor să voteze. Liste alfabetice ar exista în acest caz la secţiile de votare din ţările alese de fiecare şi votul s-ar exercita fără pierdere de timp exact cum se procedează la secţiile de votare arondate domiciliului permanent. Mi s-ar putea spune că o astfel de aplicaţie ar costa mult şi depăşeşte posibilităţile informaticienilor noştri. Hai să zâmbim! Aplicaţii mult mai complexe au fost elaborate şi puse în funcţiune în România cu firme autohtone. Ministerul de Interne are evidenţa informatizată a cetăţenilor români şi o astfel de aplicaţie ar fi un subsistem simplu de dezvoltat şi implementat. Desigur nu pentru alegerile din anul 2014! Efectul psihologic ar fi şi el de menţionat. Ştiindu-se că există o evidenţă a votului în afara domiciliului de reşedinţă cu siguranţă că turismul electoral ar fi diminuat. Evident, daca se doreşte această diminuare! Nu va fi posibil până în 16 noiembrie să se elaboreze o aplicaţie, dar afişarea pe site a declaraţiei în vederea completării în prealabil prezentării la vot ar simplifica procedura. 

Ce fac alţii

 În anul 2014 am avut ocazia să văd cum alte ţări se preocupă de creşterea respectului faţă de timpul cetăţeanului, chiar dacă este vorba de cetăţenii altor ţări. Am solicitat o viză pentru Australia. Tot procesul de prezentare a cererii a fost prin Internet şi rezultatul l-am primit prin e-mail într-un timp record. În urmă cu mai mulţi ani a fost necesar, la altă cerere de viză în această ţară, să trimit paşaportul la Belgrad la ambasada de acolo. O surpriză plăcută similară a fost cererea de viză pentru Canada unde toate documentele le-am trimis prin Internet, rămânând să fac o scurtă vizită la consulat pentru aplicarea vizei în paşaport. Două exemple de aplicaţii de eGuvernare care simplifică interacţiunea cetăţean – administraţie şi fac viaţa cetăţeanului mai uşoară. Unul din scopurile eGuvernării. Aplicaţiile de eGuvernare sunt în România mult sub standardele Uniunii Europene din care facem parte. A trebuit ca un prim-ministru să observe cozile la plata taxelor şi impozitelor locale înainte de 15 martie pentru a se începe introducerea plăţii prin Internet şi prin card. Sper că şi actualul prim-ministru, mai ales că este şi candidat, văzând cozile la unele secţii de votare să ia o măsură de demarare a unei aplicaţii de eGuvernare care să elimine cozile, fenomen care ne aminteşte de un trecut demn de a fi uitat sub acest aspect. 

Votul electronic, amintit în aceste zile mai mult după ureche, este dificil de implementat din motive de garanţie a autentificării. Până atunci, votul prin corespondenţă ar putea fi o alternativă. 

Ştampile şi timbre pe actul de identitate ca acum 50 ani 

Referirea mea la epoca de piatră nu se referă numai la formularele pe care trebuie să le completezi la secţie şi la faimoasele ştampile care se mai .. pierd din când în când. După ce ai votat ţi se pune un timbru pe spatele cărţii de identitate cică pentru a evita astfel votul multiplu. Fiind un cetăţean conştiincios am votat de fiecare dată (vezi imaginea) şi mă întreb ce se va întâmpla în 16 noiembrie, şi după aceea, pentru că nu mai am loc de noi timbre. Mi se poate replica prin sfatul să cer o nouă carte de identitate. Da, dar aceasta necesită timp şi bani care nu mi se compensează prin nimic, mai ales că prezenta carte de identitate expiră în anul … 2053.  Acest model de carte de identitate neinspirat introdusă în anii 1990 îmi produce neplăceri prin dimensiunile ei anormal de mari, ar trebui să aibă dimensiunile actualului permis de conducere auto. Călătoresc des în Uniunea Europeană şi văd cum agenţii de frontieră se uită nedumeriţi la data de valabilitate a CI şi la timbrele de pe spate. O problemă reală apare la înregistrarea pentru cartea de îmbarcare la cursele aeriene unde pentru actele de identitate se cere un termen de valabilitate de regulă mai mic de 10 ani şi când scriu 2053 mi se refuză textul. Dvs. ce aţi face? Eu trec datele din paşaport, dar nu sunt totuşi obligat să am paşaport când călătoresc în UE! 

În rest, parafrazând un post de radio din alte vremuri, despre eGuvernare şi avantajele ei  … să auzim numai de bine!

Tuburile electronice - din nou, numai de bine

Postat întâi pe Adevărul.ro

Într-o postare din acest an mă întrebam retoric unde au dispărut tuburile electronice. Erau elemente cheie ale aparaturii electronice de acum nu mulţi ani şi au lăsat locul în numai câţiva ani circuitelor semiconductoare.  Au existat reacții din partea unor entuziaşti care au subliniat că tuburile sunt încă de neînlocuit în anumită aparatură electronică mai ales cea audio de ultra performanţă. Am primit prin e-mail un mesaj interesant din partea domnului George Chiriţă, specialist reputat în electronică şi antreprenor de succes, stabilit în Franţa. Din mesaj aflu cu plăcere că „Plecând de la ideea articolului Dvs. despre Tuburi şi de la apariţia pe piaţă a primului Bluray Pure Audio (calitate de master  studio in 24bit/96KHz) cu sunet 3D  5.1, am constatat că pe piaţă nu exista niciun amplificator audio sa corespunda acestor calităţi. Cum tuburile au fost primele componente electronice  cu care am lucrat, am construit primul amplificator  pe 6 canale pentru muzica 3D Hi-Fi. Performantele sunt la înălţime 6X35W, distorsiuni 0,5%, banda pasantă 10Hz -  40KHz şi cu un VU-metru  grafic spaţial 5.1 pentru un reperaj rapid al canalelor. Odată ce aţi ascultat muzica in 3D nu mai puteţi reveni înapoi. ..Măria sa Regele Tub, la nivel performanţe nici o alta componentă electronică nu a reuşit să-l detroneze.” Imagini şi detalii sunt prezentate pe site-ul autorului. Cu multă bucurie îl felicit pe autor şi repar, dacă este nevoie, confuzia care s-a produs din formularea titlului postării mele. Tuburile nu au dispărut sau rărit numai foarte mult, există încă aplicaţii în care performanţele lor nu sunt egalate de semiconductori. Pe de altă parte, este greu de ignorat fenomenala evoluţie a circuitelor integrate cu dublarea densităţii lor de elemente la fiecare 2 ani aşa cum a observat Gordon Moore încă în 1965. Creşterea densităţii de elemente pe o pastilă de siliciu a condus şi la o exponenţială reducere de costuri şi astfel avem în prezent puteri de prelucrare uriaşe  în dispozitive pe care le putem ţine în mână şi conţin miliarde de tranzistori. Un astfel de dispozitiv construit cu tuburi ar ocupa, aşa cum am mai spus, un volum echivalent cu Casa Poporului sau de câteva ori Empire State Building şi nu ar funcţiona niciodată, un mare număr de tuburi fiind defecte în fiecare moment. Dividendul digital Şi atenţie nostalgici care aţi mai păstra vechiul televizor cu tuburi! Nu numai evoluţia circuitelor integrate le va face inutile prin concurenţa cu televizoarele LED extraplate. În curând, conform unor decizii europene, se va renunţa complet la emisia terestră analogică. Televiziunea analogică transmisă prin emiţătoare terestre ocupă un spectru larg de frecvenţe. Televiziunea digitală folosind compresia de date, permite emisia programelor într-o bandă mai mică decât cea prezentă, eliberând o parte considerabilă a spectrului. Banda de frecvenţe eliberată are avantaje verificate, în primul rând de propagare, şi este folosită pentru transmisii de date digitale şi telefonie mobilă cu beneficii mari. Operaţia a fost denumită dividend digital în relaţie cu aceste avantaje şi este benefică întregii populaţii, chiar dacă unii vor trebui să înlocuiască aparatele vechi. Din fericire, preţul acestora este încă în scădere …

Tuburile electronice – unde au dispărut?

Postare reprodusă după Adevarul.ro

Poate unii dintre noi se mai întreabă ce s-a întâmplat cu tuburile electronice. Ne amintim de ele ca elemente cheie ale radioreceptoarelor, televizoarelor și ale calculatoarelor electronice de acum nu mulți ani.

Era prin anii 1970 și încă și 1980 când alergam încă după câte o triodă sau pentodă care se arsese și ne făcea televizorul sau aparatul de radio indisponibil. Ne amintim poate  de magazinul ”de la coloane” de pe strada Academiei de lângă universitate. Acolo găseai tubul, cel mai des doar dacă veneai de mai multe ori. Apoi vizitele la magazine pentru tuburi electronice treptat s-au rărit…

Apariția

Tubul electronic cu vid a apărut la sfârșitul secolului XIX și a produs o revoluție în electronică. Introducerea unor electrozi într-un tub vidat (Thomas Edison a avut un rol important și aici) a creat posibilitatea construirii a ceea ce electroniștii au denumit diode, triode, tetrode, pentode, etc., după numărul de electrozi. Acestea au avut toate cu rol important în dezvoltarea radioului, televiziunii, comunicațiilor, nu în ultimul rând pentru că au permis crearea de amplificatoare  și astfel folosirea undelor electromagnetice de puteri foarte mici. Apoi au fost create relee electronice cu tuburi, un prim pas spre calculatoarele electronice.

Un tub electronic disipa însă căldură și chiar dacă puterea consumată era relativ mică de la 5 mW la 8 W, ea devenea semnificativă, de exemplu, pentru calculatoarele electronice care foloseau mii de tuburi și aveau nevoie de surse de alimentare de zeci de KW. Fiabilitatea tuburilor a fost remarcabilă față de releele electromecanice pe care le-au înlocuit în anumite echipamente. Dar, ieșirea lor din uz era frecventă și cei mai în vârstă își amintesc de goana după găsirea unui tub nou amintită mai sus.

Folosirea tuburilor electronice a însemnat și nașterea domeniului digital, o combinație de două tuburi numită circuit bistabil permițând realizarea de scheme pentru construcția calculatoarelor electronice. Primul calculator electronic ENIAC construit în 1946 pentru armata americană avea 19 mii de tuburi. În România MECIPT – 1 construit la Politehnica din Timișoara între 1957-1962 avea 2000 de tuburi.  Câte un tub ieșea din funcțiune la 2-3 zile, statistică nu departe de ENIAC unde s-a raportat o medie de 2 zile și 15 minute pentru găsirea lui. La Timișoara le găsea mult mai repede Herbert, un tehnician experimentat și valoros, care ajunsese să te întrebe ce eroare dă calculatorul și mergea direct la .. tubul vinovat.

Începutul declinului

Inventarea semiconductoarelor și mai ales a tranzistorului în 1947 de către John Bardeen a detronat urgent tuburile electronice din aproape toate aplicațiile. Pe o plăcuță de germaniu, dar mai apoi de siliciu, se puteau realiza circuite electronice cu consum nesemnificativ și mai ales cu fiabilitate mult sporită. Tranzistorul și diodele semiconductoare au pătruns rapid în radioreceptoare și televizoare.  Cei care rememorează anii 1960-1970 își amintesc de apariția insolită a primelor radioreceptoare portabile miniatură care se lăudau pe etichete cu numărul de tranzistoare pe care le aveau în schemă. Îmi amintesc chiar de un caz amuzant. Un coleg a cumpărat în străinătate un radioreceptor miniatură ieftin pe care scria ca emblemă  ”7 tranzistoare” ca pe originalul Sony din imagine. L-a deschis și le-a numărat, erau 7 cu adevărat, dar 3 nu erau legate nefiind în fapt nevoie de ele în schemă. Popularitatea tranzistorului era așa de mare că în România radioreceptoarele portabile au fost chiar denumite chiar .. ”tranzistoare” și oamenii se mândreau cu ele cam cum o fac azi cu un smartphone sofisticat. Calculatoarele electronice construite cu tranzistoare au fost categorisite ca fiind din generația a doua și ocupau mai puțin spațiu, consumau mai puțină energie și au fost mult mai fiabile.

Pasul următor a fost făcut în 1959 de Jack Kilby, care a avut ideea de a realiza scheme cu mai mulți tranzistori pe o placă de siliciu. Numele de circuit integrat a făcut carieră și tehnologii noi au condus la densități de tranzistori din ce în ce mai mari. Ba chiar prin dublare la fiecare 2 ani așa cum a observat Gordon Moore în 1965 și a definit o lege care îi poartă numele. Dublarea densității continuă și se spune că nu se va încetini până prin 2020. Creșterea densității de elemente pe o pastilă de siliciu a condus și la o exponențială reducere de costuri și astfel avem în prezent supercalculatoare din trecut înglobate în dispozitive pe care le putem ține în mână și conțin miliarde de tranzistori.

De la un moment dat numerele cu multe zerouri încep să ne scape evaluării și devin greu de apreciat. Am făcut de aceea un exercițiu de proiectare și am comparat un smartphone, iPhone mai exact, cu calculatorul amintit  MECIPT -1, la construirea căruia am participat în anii 1961-1962 și l-am cunoscut în detaliile lui. Considerând echivalent un tub electronic cu un tranzistor, dacă am construi un iPhone cu tuburi electronice volumul acestuia ar fi de circa 4 ori mai mare decât Empire State Building și pentru funcționarea lui ar fi necesară o centrală electrică de dimensiunea unui grup de la centrala nuclearo-electrică Cernavoda. Ar mai fi de adăugat  că un astfel de telefon inteligent cu tuburi nu ar funcționa niciodată deoarece timpul mediu între două defecțiuni ale tuburilor ar practic zero!

Tuburile – dinozaurii electronicii?

Iată deci cum au dispărut tuburile! Nu au rezistat din cauza avantajelor urmașelor lor dispozitivele semiconductoare și treptat au părăsit scena. Au dispărut așa cum multe alte produse revoluționare la vremea lor au ajuns obiecte de muzeu cum sunt telegraful, discul de vinil, memoria cu tambur, memoriile cu ferite, pachetul de discuri amovibile, banda și caseta magnetică, discheta, imprimanta cu tambur, tubul catodic, etc. și se pregătește … televizorul analogic. Dar nu numai în electronică întâlnim fenomenul, să ne gândim ca exemplu la locomotiva cu abur, cândva regina drumului de fier…

Se vorbește mult despre dispariția dinozaurilor și despre cauzele care au condus la aceasta. O comparație cu ce se întâmplă în lumea tehnicii ne poate ajuta, cine știe, să înțelegem mai bine fenomenul.  Au existat dezastre naturale sau evoluția a produs ființe mai adaptabile la mediu, mai rapide și care consumau resurse mai puține și care au luat locul dinozaurilor neadaptabili?

Comparația poate merge mai departe. Unii  dinozauri au dispărut lent supraviețuind altora. Și dintre tuburi unele au rezistat. Tubul catodic a fost înlocuit de panouri LCD sau plasmă numai recent. Mai există echipamente, puține la număr, care mai au câte un tip de tub cu vid, greu de înlocuit cu alte tehnologii. Se mai adaugă acei puțini pasionați care încearcă din răsputeri să mențină în viață vreun aparat de radio vechi despre care sunt convinși că are un sunet neegalat de aparatele moderne. Am și eu un Grundig fabricat în 1965 pe care l-am folosit mulți ani și ca amplificator audio. Îl folosesc rar de teamă să nu se ardă vreun tub și nu știu de unde să mai găsesc înlocuitor. 

Nostalgie sau îngrijorare?

Este evident că dispariția tuburilor electronice ne-a schimbat viața în multe și variate feluri. A dispărut  din casă combina cu pick-up, radio și uneori și cu televizor, care se adapta destul de bine cu restul mobilei din living. Lângă combină aveai adesea și boxe în cutie de lemn, la fel în nuanțe potrivite . Le-au luat locul cutii metalice pe care cu greu le asortezi cu ceva. Ochiul magic, un tub electronic și el, devenise o obișnuință a decorului familial. Televizorul LCD plat îl atârni azi pe perete ca un tablou, dar este în cea mai mare parte a timpului o pată neagră disonantă cu tablourile învecinate. Sistemele home-cinema au multe boxe, cel mai des și ele cu aspect metalic și de culoare neagră. Ramele foto digitale și routerele Internet aduc probleme în plus pentru cei care își doresc un ambient cald. Am întâlnit și designeri care încearcă să facă ceva. Unul dintre ei este un compatriot al nostru stabilit în Franța care încearcă să armonizeze un monitor de calculator cu mobilă Louis XV (www.chirita.com). Interesant, dar încă rama stil nu acoperă complet pata fără pastel a monitorului stins. Dulcile tonuri ale amplificatoarelor analogice cu tuburi au fost înlocuite cu perfecțiunea și ea cam metalică a echipamentelor hi-fi digitale.

Așa că se găsesc încă mulți amatori de aparate radio cu tehnologie modernă, dar cu aspectul de acum câteva zeci de ani. Un astfel de aparat a produs Electronica (vă amintiți de această uzină etalon a industriei electronice a României? Pe locul ei se construiește acum o clădire de birouri) și se numea chiar Nostalgic.

Precizez că personal nu sunt un nostalgic și mă adaptez ușor la nou. Nu pot evita să-mi pun însă întrebarea dacă progresul extrem de rapid caracteristic revoluției digitale ne satisface întotdeauna și dacă aspecte adiacente legate de calitatea vieții nu ar trebui să ne preocupe mai mult?!

Și pentru a termina cu un zâmbet îngăduitor redau un dialog  autentic găsit pe un forum Internet (păstrez chiar și ortografia participanților la dialog) care ilustrează dificultatea de a fi nostalgic  și rămâne la tehnologiile vechi:

Întrebare:  Am un tv mai vechi cu tub,merge bine dar are un sfarait la partea deasupra la tub unde intra un fir in tub,iese si un miros (gaz) parca ar fi strapunsa garnitura de pe langa fir, se mai poate face ceva sau tubu e pe duca? (are si o scanteiere acolo).

Răspuns: Nu stiu daca tubul este pe duca, dar nu mai prezinta sigurata in exploatare, poate lua foc sau exploda (doamne fereste). Are nevoie de un consult la reparator tv. Mai bine fa-i un upgrade cu un LCD.

Despre potopul digital

Pe an ce trece ne convingem că suntem martorii, sau poate mai bine zis subiecţii, unui adevărat potop digital.

Subiectul este dezvoltat mai pe larg pe blogul de pe Adevarul.ro