13 noiembrie 2010

Universitatea POLITEHNICA din Timișoara la aniversarea a 90 ani de existență

Cuvânt rostit ca reprezentant  al absolvenților Universității POLITEHNICA din Timișoara la aniversare
  














Onorată asistență,
Îmi exprim imensa bucurie de a putea fi prezent la sărbătorirea a 90 ani de existență a iubitei noastre Politehnici din Timișoara.













Pot spune cu mândrie că Politehnica din Timișoara este pentru mine mai mult  decât o simplă universitate pe care am absolvit-o. I-am pășit pragul în 1957, înainte de a împlini 17 ani, ca student al Facultății de Electrotehnică. Erau ani grei, de privațiuni de tot felul, gândiți-vă ca am venit la Timișoara la un an după evenimentele din 1956.
Am constatat imediat că intru într-un mediu care promova valoarea înainte de orice. Chiar din primul an de studenție am avut posibilitatea de a reprezenta cu cinste Politehnica timișoreană la concursurile naționale de matematici pentru studenți din 1958 și 1959 ocupând locul 1. Amintesc acest fapt deoarece atunci, aici, s-a trezit în mine dorința de autoperfecționare care nu m-a părăsit toată viața.













Profesorii facultății, dintre care cu emoție îi amintesc pe legendarii Plauțius Andronescu al cărui asistent am avut privilegiul să fiu ulterior, Emanoil Arghiriade, Toma Dordea, Alexandru Rogojan, alături de mulți alții dintr-un lung șir de cadre didactice care au făurit prestigiul Politehnicii și al facultății, ne-au transmis nu numai cunoștințe valoroase, dar mi-au însuflat atit mie cit și colegilor mei convingerea că numai prin muncă și perseverență poți reuși în viață. La alte facultăți predau profesori care erau , de asemenea, legende ale Politehnicii. Amintesc numai de Cornel Micloși, care mi-a și fost președinte al comisiei de licență sau Koloman Bakony, devenit și erou iubit de studenți pentru umorul său inegalabil.
Devenind în 1962 președinte al Uniunii Asociațiilor Studenților din Politehnică am avut ocazia să colaborez cu rectori ai Politehnicii, profesorii Constantin Avram și apoi Ioan Anton, personalități de prestigiu ale învățământului universitar românesc, de la care am învățat să fac primii pași în management. Adresez un omagiu academicianului Ioan Anton, care, cunoscându-mi activitatea, m-a recomandat în anul 1969 ca director științific al Institutului Național de Calculatoare Electronice, - o ocazie extraordinară pentru mine de a participa la noua revoluție digitală în România și în lume. Mi-am dorit întotdeauna ca prin activitatea mea să nu-l fi dezamăgit.













Politehnica din Timișoara este pentru mine indisolubil legată de calculatoarele MECIPT.  Centrul MECIPT a fost fără îndoială o demonstrație  a spiritului inovator care a caracterizat Politehnica timișoreană. Anul viitor vom aniversa 50 ani de la punerea în funcțiune a MECIPT-1, calculator din prima generație, cu tuburi electronice, primul din mediul universitar în România și al doilea din țară după CIFA-1. Am participat la construcția MECIPT-1, apoi MECIPT-2, am stabilit tema de proiectare MECIPT-3. Apoi a început edificarea unei industrii naționale de tehnică de calcul și drumurile mele au început o altă traiectorie, dar MECIPT rămâne un simbol, un început de drum, o școală care face cinste Politehnicii noastre.













Personal, de câte ori trec prin nordul Bucureștilor și văd cupola Romexpo, îmi amintesc de calculele pe care le-am făcut cu MECIPT-1 în vara anului 1963, proiectul cupolei refăcute după un accident fiind al Catedrei de construcții metalice din IPT sub conducerea profesorului Dan Mateescu.













 Tot o premieră caracterizând spiritul mereu inovator al Politehnicii, a fost și crearea primei specializări din România de calculatoare electronice la Facultatea de Electrotehnică. Este indiscutabil meritul profesorului Alexandru Rogojan care a luptat pentru crearea specializării și apoi a secției de calculatoare electronice. Echipa MECIPT s-a alăturat entuziastă, inclusiv cu lucrări de laborator la MECIPT-1 și am avut satisfacția să vedem în 1966 primii absolvenți din România pe diploma cărora este scrisă specializarea calculatoare electronice.














De numele Politehnicii din Timișoara este astfel legată declanșarea revoluției digitale în România, atât prin MECIPT și prin Catedra de calculatoare, cât și prin Filiala Institutului de Tehnică de Calcul creată pe structura MECIPT și care a generat industria de profil din Timișoara, industrie simbolizată acum după investiții succesive de Alcatel. Industrie la care Politehnica a adus în continuare contribuții cu importante conotații naționale.
La dezvoltarea acestei industrii naționale și-au adus contribuția numeroși ingineri absolvenți ai Politehnicii timișorene. Politehnica în sine, prin facultăți și secții de profil, a continuat să fie un pol de cercetare-dezvoltare cu rezonanță națională și internațională.













Profesia și responsabilitățile profesionale m-au purtat pe multe meridiane. Peste tot am constat recunoașterea de care se bucură Politehnica din Timișoara, înaltul nivel de pregătire al absolvenților ei.













O primă recunoaștere pentru mine a fost în 1966 când faimoasa Cambridge University din Anglia la care am fost înscris la un program pre-doctoral mi-a comunicat că îmi recunoaște studiile universitare de la Institutul Politehnic Timișoara! Și astfel de recunoașterii, poate mai puțin formale ca aceasta, au fost nenumărate.













Sunt mândru, de aceea, că mă număr printre inginerii și doctorii acestei prestigioase universități și adresez Politehnicii urarea de viață lungă și succes, iar cadrelor didactice și studenților felicitări și succes în a menține cit mai sus nivelul acestei prestigioase instituții.
La Mulți Ani Politehnica și să ne vedem sănătoși la centenar!

Prof. dr. ing. Vasile Baltac
11 noiembrie 2010