După părerea mea una dintre cauze este absenţa în ultimii ani unor proiecte publice mari care să impulsioneze industria ICT. Este cunoscut că în SUA după criza dot.com, lansarea unor investiţii guvernamentale a impulsionat ieşirea din criză. Instabilitatea la nivelul unor conduceri de ministere şi prelungita reanalizare a proiectelor anterioare a întârziat definirea şi lansarea de proiecte mari, într-o economie lacunară sub aspectul marilor sisteme naţionale, aflându-ne și sub acest aspect pe unul dintre ultimele locuri din UE.
În ţările avansate industria ICT determină creșterea economică. La noi este invers: creşterea PIB a determinat creşterea IT. Ne putem aștepta, şi prognozele internaţionale o arată, ca în anul 2010-2012 decalajul digital faţă de SUA şi Europa de Vest să crească faţă de 2007, nu să scadă.
O a doua cauză este apariţia unei crize de resurse umane. Ne dorim de 17 ani să vină marii investitori în ICT. Acum au venit, dar cam toţi odată, şi cu solicitări de personal de specialitate mult peste oferta pieţei. Rezultatul este lipsă de oameni, creşterea bruscă a salariilor în domeniu şi invadarea firmelor cu mulţi începători, dar cu pretenţii salariale exagerate. Rezultatul nu este numai scăderea atractivităţii internaţionale a investiţiilor în sectorul IT din România, dar şi o scumpire cu 40-60% a proiectelor realizate pentru clienţi din România, conducând fără îndoială la reducerea investiţiilor în economie şi mai ales în sectorul public.
România produce anual 5000 absolvenţi IT. Cu siguranță încă 2000-3000 absolvenţi ai altor facultăţi se reconvertesc către IT, datorită atracţiei salariilor. Estimez că numai universităţile ar trebui să crească rapid cifra de şcolarizare la 9000-10000 pe an. Pentru persoanele care se recalifică este necesar un sistem național recunoscut de certificare profesională.
Fără rezolvarea urgentă a crizei de resurse umane, investiţiile străine se vor întoarce împotriva dezideratului creşterii investiţiilor în infrastructura informatică a economiei României. Centrele mari ale multinaționalelor vor produce pentru export cu valoare adăugată relativ mică şi investiţiile ICT în România vor fi mai scumpe şi mai puţine. Se poate aminti și fenomenul revenirii în ţară a specialiştilor emigraţi în perioada 1990-2006, dar el are mai mult valenţă de percepţie decât măsurabilă. Mai degrabă cred că ne putem aștepta la un nou val de emigrare în UE. Singura soluţie pare a fi un efort concentrat de calificare a numărului de specialişti pe care îi cere piaţa. În ansamblu cele de mai sus mă fac să fiu pesimist privind relansarea industriei IT în 2008. Industrie care va creşte totuşi, ea înglobând şi exportul noilor unităţi de near-shoring. Probabil că numai începând cu 2009-2010, vom asista şi la creşterea peste ritmurile actuale ale consumului intern de IT, fără comunicaţii care oricum cresc, mai ales în segmentul mobil, dar produc mai puţină competitivizate.