Universities and ICT Industry

The CEPIS Position Paper on Universities and ICT Industry developed by the Task Force on Education led by me is finalised and posted on the CEPIS site:

http://www.cepis.org/files/cepis/docs/20081006110847_Position%20Paper%20on%20Universities.pdf

The Main findings of the Report are:

University-industry cooperation: Universities and industry do not cooperate at a sufficient level. European universities must effectively complete with universities in the US and around the world. This effectiveness can be achieved through increased cooperation with the ICT industry and through working in partnership with the relevant authorities.

Changing world Universities operate in a changing world. There is a growing trend towards part-time studies, in particular for computer-related studies.

Basic and applied research: Several universities have the tendency to favour theoretical research and leave applied research to industry. This seems to be the current state of the differences between what European universities offer and the ICT industry needs in the work force. One solution could be for the universities to grant easier access to more practical expert personnel. The research activity in universities, both theoretical and applied, is the most important pillar sustaining teaching and bringing educators close to current industrial practice. The European R&D framework programmes have largely succeeded in bringing universities and industry together in funding research that is useful to both. Speeding up the application of the research, characteristic to ICT high innovation rate, is seemingly benefiting the industry and forcing the universities to industry-like timeframes.

Mobility: Mobility, in the sense of movement of people between universities and industry, is worth encouraging. Mobility of people between universities and ICT industry is beneficial and could promote greater innovation if encouraged by a supporting framework.

Entrepreneurship in ICT: Universities are one of the the main source of entrepreneurs. European universities could better contribute to the increase of the SME sector in ICT, firstly by giving their students a scientific and technical background to allow them to innovate, and secondly by preparing them with the managerial skills they need to run a small enterprise. Universities are also the catalysts of entrepreneurship through technology parks established in universities. The development of such entrepreneurial centres around universities merits encouragement from governments and the EU, as they frequently become incubators for many new ICT companies.

Scarcity of ICT Skills: Universities are prudent about the qualitative aspects of ICT skills needed, but they are also pushed by the market to adapt and provide solutions for the increasing scarcity of ICT professionals within the market. The different approaches of universities and industry to the skills required in graduates only increases the gap between what universities offer and what industry needs. Reconciling these divergent tendencies for reducing the gap between the demands of industry and the ICT graduate skills that universities offer is difficult or impossible to achieve. It is probably better that universities offer a market-driven wide variety of types of graduates and that industry takes these graduates and adds appropriate training and development to suit their needs. Universities aim to produce well-qualified scientists and engineers with a strong scientific background. Normally this is what industry would need. However, large ICT companies ask for a solid scientific background as they have resources to further train their staff. Smaller ICT companies prefer specialised ready-to-work’ ICT graduates who provide return without further incurring additional training expenses. It is impossible to reconcile these two opposing requirements to provide ICT graduates who are both flexible and immediately usable. Every university has to decide what kind of professional they want to offer to industry and adapt their curricula to best fit to that requirement within the type of profession chosen. Internships or industrial placements are considered essential, as they can either be integrated into degree courses or completed in addition to the course.

Certifications: The ICT industry has developed a full series of vendor certifications. Universities have a natural tendency, for a variety of reasons, to keep away from vendor oriented industry certifications. A more general certification based less on company-specific competences and more on general professional competence could build a university-industry bridge.

Curricula: Curricula are what differentiate universities and define the level of professionalism of the future graduate. Today’s curricula are seen by many in industry as not being adaptive enough to the new trends in ICT industry. The Bologna process, currently being implemented across Europe may solve this problem. In general, universities claim to have adapted their curricula to the requirements of the Bologna recommendations. In some EU countries, the new Bologna type scheme (3+2+3) does not yet produce the best results in ICT specialisations. The European tendency to move toward three-year bachelor degree programmes, may be appropriate for the humanities, but is problematic for engineering, including computing. The Bologna process could incorporate updated curricula for ICT graduates that take into account the best interests of both European universities and industry. Curricula can then be systematically revisited to ensure the best harmonisation of graduate skills with market demands in Europe.

Continuous education: The ICT industry is particularly appropriate for lifelong learning. Continuous education with short cycles is a necessity in ICT. On the one hand, people who graduated 10-15 years ago received an education based on technologies that are now obsolete. Universities should be encouraged to offer master courses to students or graduates of other disciplines as a conversion course. On the other hand, the lack of skills brings an important number of non-ICT university graduates into the ICT field, mostly in emerging countries. Universities could play a major role in the ICT education of people who have already worked in the industry for years or are undergoing professional re-conversion. In addition, new advances in e-learning technologies allow and favour distance learning, enabling universities to play a more important role in the post-graduate training of ICT professionals.

Basic ICT Skills: Providing training in basic skills for ICT and e-business is not the task of universities, but that of secondary education. The majority of people lacking in digital literacy skills are at an age where going back to secondary school is impossible. Universities can bring a notable contribution to the dissemination of basic ICT skills, if all non-ICT graduates in Europe could gain these basic skills. Secondary schools should refocus their education programmes around these enabling technologies and redesign new partnerships with industry and public services for the dynamic preparation of the right skills in a permanently changing environment. Universities can do much to assist in curricular design, pedagogy and also defining and explaining the core body of knowledge for other branches of education.

e-Business Skills: E-business skills are not generally covered by university curricula because they require a deep context knowledge comes from on-the-job experience and is frequently offered by IT vendors as a consultancy service. This is a category of professionals most appreciated by the market and it is also the most inclined to the certification approach.

Role of Governments: Governments and the European Union can dramatically change university-industry relations by providing focused incentives, mainly derived from their funding schemes. A focus on ICT skills is a high-priority action for national governments and the European Union. New European Member States represent an important reservoir of ICT skills with proven competences and competitiveness. European Union could pay special attention to the ICT development needs of these countries, by implementing special programmes for ICT infrastructural development and ICT basic skills dissemination.

Universităţile şi industria TIC - Partea 2

Aşa cum este menţionat în altă postare pe acest blog, ca vicepreşedinte CEPIS am finalizat recent un raport privind EDUCAŢIA UNIVERSITARĂ ŞI INDUSTRIA DE TEHNOLOGIE A INFORMAŢIEI ŞI COMUNICAŢIILOR. Raportul este prezentat ca document de poziţie al asociaţiilor profesionale europene TIC. Prezint mai jos pentru colegii din România un sumar al concluziilor raportului. Orice sugestie sau părere pro sau contra este bine venită. Raportul integral va fi publicat în viitorul apropiat de CEPIS pe site www.cepis.org şi va face obiectul unei comunicări la World Computer Congress 2008, Milano, 8 septembrie 2008 http://aicanet.net/wcc2008/ICT_Professionalism-Competences.pdf

Cooperarea între universități şi industria TIC

Universităţile şi industria TIC nu colaborează la un nivel suficient de ridicat. Universităţile europene trebuie să fie eficiente în competiţia lor în domeniul TIC cu universitățile din SUA şi alte universităţi de renume. Eficienţa poate fi atinsă numai prin o mai bună conlucrare cu industria TIC, în parteneriat cu autorităţile relevante.

O lume în schimbare

Universităţile activează într-o lume în schimbare. O tendinţă în creştere este spre studii part-time. Acest lucru este adevărat în mod particular în studiile referitoare la TIC. Era Digitală a început prima dată în universităţi aducând accesul total şi pe toate meridianele la informaţie şi limitând abordarea ex-catedra în învăţare.

Cercetare fundamentală şi aplicată

Tendința universităţilor de a favoriza cercetarea fundamentală şi a lăsa cercetarea aplicativă pe seama industriei este naturală. De aici apare principala diferențiere între ce oferă universităţile europene şi ce are nevoie industria TIC în materie de forță de muncă. O soluţie ar fi ca universităţile să accepte un personal cu expertiză mai aproape de necesităţile practice. Cercetarea în universităţi, atât fundamentală cât şi aplicată, este pilonul cel mai important care susţine educaţia şi aduce cadrele didactice mai aproape de practica industrială curentă. Programele cadru R&D ale UE au avut un rol important în aducerea împreună a universităților şi industriei şi în finanţarea unor cercetări utile ambelor părţi. Accelerarea aplicării cercetării caracteristică TIC aduce beneficii industriei şi forțează universităţile spre scenarii de tip industrie.

Mobilitate

Mobilitatea, în sensul deplasării persoanelor între industrie şi universităţi, trebuie încurajată prin orice metode. Această mobilitate în TIC este benefică, promovează inovarea şi este necesar să beneficieze de un cadru potrivit.

Entrepreneuriatul în TIC

Universităţile sunt principala sursă de entrepreneuri. Universităţile europene vor contribui mai bine la creştere sectorului dinamic al i.m.m. în TIC, în primul rând dând studenților o solidă pregătire ştiinţifică şi tehnică pentru a le permite să inoveze, şi în al doilea rând pregătindu-le calificările manageriale necesare într-o întreprindere mică. Universităţile catalizează, de asemenea, entrepreneuriatul prin parcurile tehnologice create în universităţi. Este de dorit ca guvernele şi UE să încurajeze prin orice formă posibilă dezvoltarea de centre entrepreneuriale în jurul universităţilor, nuclee ale naşterii multor firme TIC ale industrie.

Criza de calificări TIC

Universităţile sunt preocupate de aspectele calitative ale calificărilor TIC necesare, dar pe de altă parte sunt presate de industrie să se adapteze şi să ofere soluţii al criza ce se accentuează pe piaţa muncii de profesionişti TIC. Abordările diferite din universități şi industrie în problema calificării absolvenţilor creşte decalajul între ce oferă universităţile şi ce necesităţi are industria. Concilierea între aceste tendințe divergente pentru reducerea acestui decalaj este greu de obținut, dacă nu imposibil. Este probabil cel mai bine ca universităţile să ofere o mare varietate de absolvenţi pe baza cererii pieţei şi industria să ia aceşti absolvenţi şi să adauge instruirea suplimentară necesară scopurilor lor particulare. Universităţile tind să producă cercetători şi ingineri cu calificare superioară cu o bază ştiinţifică puternică. Normal exact aceasta ar trebui să fie cerința industriei. Totuşi, numai firmele mari TIC solicită absolvenți cu o bază solidă ştiinţifică, ele având resurse pentru instruirea în continuare a personalului. Firmele TIC mai mici preferă absolvenţi mai specializaţi gata să lucreze şi să producă fără instruire suplimentară. Este imposibil de reconciliat aceste două cerinţe contradictorii de avea absolvenţi flexibili şi pe de altă parte utilizabili imediat. Fiecare universitate va decide singură ce fel de profesionişti doreşte să ofere industriei şi îşi va adapta curricula pentru a se potrivi cel mai bine cu tipul de profesionist ales. Este vital ca pregătirea absolventului să cuprindă perioade de practică în industrie (internships or industrial placements), care pot fi integrate cursurilor sau adăugate cursurilor.

Certificări

Industria TIC a dezvoltat o serie completă de certificări de tip vendor solicitând solicitanților să treacă prin examene şi teste. Tendinţa normală a universităţilor este să se ţină departe de acest certificări, dintr-o varietate de motive. Pe de altă parte, o certificare mai generală bazată mai puţin pe competenţe specifice unei companii şi mai mult pe competenţe profesionale generale ar putea reduce decalajele universităţi-industrie.

Curricula

Curricula sau programele universitare diferenţiază universităţile şi definesc nivelul de profesionalism al viitorului absolvent. Actualele curricula sunt apreciate de mulţi în industrie ca nefiind suficient adaptate la cerinţele noilor tendinţe în industria TIC. Procesul Bologna poate rezolva problemele, dar este încă în desfăşurare. În general universităţile şi-au adaptat curricula la recomandările Bologna. În mai multe ţări UE specializările conform recomandărilor schemei Bologna 3+2+3 nu dau rezultatele cele mai bune. Tendinţele europene de a se adopta o licență de tip bachelor de 3 ani pot fi potrivite pentru ştiinţe umaniste, dar sigur nu sunt acceptabile pentru inginerie, inclusiv tehnologia informaţiei. Procesul Bologna trebuie continuat cu curricula actualizate pentru absolvenţi TIC în cel mai potrivit mod pentru interesele universităţilor europene şi industriei. Curricula trebuie actualizate sistematic pentru armonizarea cu cererile pieţei în Europa.

Educaţia continuă

Industria TIC este în mod particular potrivită pentru educaţia permanentă. Educația continuă cu cicluri scurte este necesară pentru TIC. Pe de o parte, absolvenți de acum 10-15 ani au primit o educaţie bazată pe tehnologii acum depăşite moral. Universităţile ar trebui încurajate să ofere masterate studenților sau absolvenţilor alor specialităţi ca şi cursuri de conversie profesională. Universităţile pot astfel juca un rol important în educaţia TIC a persoanelor care lucrează în industrie de mulţi ani şi se află în curs de reconversie profesională. Progresele tehnologiilor e-Learning favorizează învăţământul la distanţă. Rolul universităţilor poate fi mai mare în instruire post-universitară a profesioniştilor TIC.

Cunoştinţe TIC de bază

Instruirea pentru cunoştinţe de bază pentru utilizarea TIC nu reprezintă o preocupare a universităţilor., aparţinând învățământului secundar. Dar cel mai numeros grup care este ţinta răspândirii alfabetizării digitale este la o vârstă la care revenirea la învăţământul secundar nu mai este posibilă. Universităţile vor aduce o contribuție notabilă la diseminarea calificărilor de bază ITC dacă toţi absolvenţii non-TIC vor avea aceste calificări. Şcolile secundare şi colegiile trebuie să-şi refocalizeze programele pentru a folosi aceste noi tehnologii şi să stabilească noi parteneriate cu industria şi serviciile publice pentru obţinerea de calificări potrivite într-un mediu continuu schimbător. Universităţile pot ajuta mult prin definirea curricula, pedagogie, definirea şi explicarea nucleului de cunoştinţe.

Cunoștințe e-Business

Nici cunoștințele de utilizarea aplicaţiilor e-Business nu sunt în general acoperite de universităţi. Ele cer o cunoaştere adâncă de context baztă pe experiență practică şi sunt oferite adesea de către firme ca servicii de consultanţă. Este o categorie de profesionişti apreciată de piaţă şi înclinată spre certificări.

Rolul autorităţilor publice

Guvernele şi Comisia Europeană pot influenţa dramatic relaţiile universitate –industrie cu stimulente focusate, derivate în principal din schemele de finanțare. Focalizarea pe calificările TIC este de o importanţă majoră pentru autorităţile naţionale şi Comisia Europeană. Noile ţări care au intrat în UE au adu un rezervor important de calificări TIC cu competențe şi competitivitate demonstrate. Pe de altă parte, UE trebuie să acorde atenţia cuvenită dezvoltării TIC în aceste ţări, prin programe speciale de dezvoltare a infrastructurii şi diseminare a cunoştinţelor de bază de folosire TIC.

Mesaj tulburator privind anul 2012

Am primit recent mesajul de mai jos. Astept comentarii. Garantez postarea tuturor celor pertinente.
PS Celor care pot crede că am luat-o razna le recomand notița finală.

"In ultimii ani (dupa 1989, an considerat de mayasi in calendarul lor Anul Prefacerii Zoroastrale) s-a marit de 124,5 ori radiatia delta provenita din Campul Perigordic al Terrei, considerata sursa de crestere a temperaturii oceanului medioplanetar. Cresterea radiatiei are loc exponential dupa legea lui Groggy. Ajunsa la 2 roentgeni patrati de punctul Ipsilon, radiatia va declansa singularitatea Tipler de tip C care va conduce la punctul Omega prezis de Teilhard si oamenii isi vor schimba instantaneu capacitatile intelectuale si forta fizica. Weinbarel crede ca ultima singularitate in sens invers s-a produs dupa construirea piramidelor din Egipt si proxima singularitate in oglinda va avea loc in urmatorii 21 ani (din 2000). Dampfstein stabileste exact data singularitatii ca fiind 21 septembrie 2012, data care concorda cu multe alte descoperiri similare.
Pana atunci Campul Periogordic, varianta similara alfa a Campului Perigordic, va fi foarte activ in Africa si vor muri de foame circa un milion de persoane."

200804011212

Mesajul este o simplă glumă. Mai bine zis o parodie pe care am scris-o exasperat de diverse mailuri profetice primite și apariții la anumite televiziuni a unor pseudosavanți.
Mesajul a fost și o probă de atenție, deoarece am introdus suficiente chei prin care să se vadă că nu este un mesaj credibil ca sursă. Astfel

• o simplă căutare cu Google ducea la concluzia că nu există câmpuri "perigordice" sau periogordice",
• noțiunea de roentgeni patrați este cel puțin hilară,
• Weinbarell este un nume inventat din Wein (vin in germană) și barrel (butoi in engleza)
• Damfstein se traduce ca Piatra mirositoare! Probabil a schnaps!
  

si alte chei simple, dintre care ultima 804011212 spune clar ceva privind 1 aprilie 2008.

Universităţile şi industria TIC - partea I

Recent ca vicepreşedinte CEPIS am finalizat prima versiune a unui raport privind EDUCAŢIA UNIVERSITARĂ ŞI INDUSTRIA DE TEHNOLOGIE A INFORMAŢIEI ŞI COMUNICAŢIILOR. Raportul este supus dezbaterii ascoiaţiilor profesionale europene ca document de poziţie. Având în vedere un comentariu privind necesarul de specialişti primit la postarea PIAŢA IT - ÎNCOTRO? voi publica mai multe fragmente din acest raport. Orice sugestie sau părere contrară este bine venită.

Tehnologiile informaţiei şi comunicațiilor (TIC) au un rol distinct şu unic pentru progresul general al Europe ăn eforturile sale pentru succes economic şi social. Acest progres se bazează în mare măsură pe răspândirea largă a tehnologiilor, pe o forţă de muncă înalt calificată şi pe instruirea generalizată a utilizatorilor în folosirea a ce oferă tehnologiile. Firmele din sectorul TIC sunt caracterizate prin spirit antrepreneurial şi competiția şi provocările pieţei sunt principalele motoare ale creşterii.

Europa este sub presiunea continentelor american şi asiatic. Salariile mai mari din Europa pot fi contrabalansate numai prin inovare şi calificări. Dezvoltările recente din Europa de Est compensează cu greu impactul noilor surse de forţă de muncă din Asia şi America Latină. Europa are nevoie de progres continuu în tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor şi universităţile şi industria TIC contribuie la acest progres. Industria furnizează tehnologii şi aplicaţii, dar elementele cheie sunt calificările şi specialiştii care posedă aceste calificări. Nu există o altă industrie cu aşa o rată de creştere reflectată în schimbări în calificările necesare şi recalificări în timpul unei perioade de viaţă productive a unei persoane.

Calificările necesare sunt în sarcina instituţiilor de învăţământ superior, numite în continuare universităţi. Ele au rolul primar, distinct, de a produce calificările necesare şi ele trebuie să continue şi să-şi consolideze acest rol vital de a furniza specialiștii necesari industriei TIC. Cu toată oferta semnificativă calitativă şi cantitativă a universităţilor din Europa cererea de specialiști creşte permanent şi depăşeşte oferta. Pe baza estimării nivelelor de cerere şi ofertă până în anii 2010 şi 2015, CEPIS (Consiliul European al Asociațiilor Profesionale de Informatică) estiomează că Europa se va confrunta cu o criză de până la 70.000 specialiști TIC (E-Skills in Europe: Matching Supply to Demand, a CEPIS Report 2007).

Cooperarea universităţilor cu industria TIC este de aceea importantă nu numai pentru cei doi parteneri, dar şi pentru autorităţile publice care trebuie să se implice activ.

Se poate constata că atât în industrie, cât ţi în mediul universitar persistă părerea că există un divorţ între instituţiile educaţionale formale existente şi necesitățile de specialişti TIC ale industriei. Acest divorţ este considerat de unii ca fiind sursa lipsei de specialişti în multe domenii TIC. Alte păreri exprimă lipsa de interes a destul de mulţi tineri din Europa de Vest de a studia ştiinţele tehnice, contrar necesităţilor industriei. Pe de altă parte există dihotomia necesităţii unei formări multidisciplinare în favoarea pregătirii studentului în contract cu îngusta specializare cerută de industrie, conducând la o dilemă greu de reconciliat.

În general în Europa, pregătirea calificării de bază de utilizare a TIC este sarcina liceelor şi nu a universităţilor. Se constată însă că în mai multe ţări europene, inclusiv România, nici absolvenţii de facultate nu au toţi pregătirea de bază pentru a folosi tehnologiile informaţiei la locul de muncă, pentru aplicaţii informatice sau acasă.

Responsabilii cu politicile publice, universităţile, industria TIC au multe de făcut pentru a asigura Europei calificările potrivite TIC. În prezent, cei mai mulţi specialişti TIC sunt pregătiţi în Asia, un fapt cu impact important asupra viitorului industriei TIC.

Europa are o strategie i2010 şi universitățile sale trebuie să se alinieze aşteptărilor acestei strategii.

Piaţa IT - Încotro?

Situaţia pieţei ICT nu poate fi considerată ca foarte pozitivă. Pentru multe firme, îndeosebi cele mari, anul 2006 s-a încheiat cu rezultate sub anul 2005. Este foarte probabil ca acest fenomen să se repete şi în anul 2007.
După părerea mea una dintre cauze este absenţa în ultimii ani unor proiecte publice mari care să impulsioneze industria ICT. Este cunoscut că în SUA după criza dot.com, lansarea unor investiţii guvernamentale a impulsionat ieşirea din criză. Instabilitatea la nivelul unor conduceri de ministere şi prelungita reanalizare a proiectelor anterioare a întârziat definirea şi lansarea de proiecte mari, într-o economie lacunară sub aspectul marilor sisteme naţionale, aflându-ne și sub acest aspect pe unul dintre ultimele locuri din UE.
În ţările avansate industria ICT determină creșterea economică. La noi este invers: creşterea PIB a determinat creşterea IT. Ne putem aștepta, şi prognozele internaţionale o arată, ca în anul 2010-2012 decalajul digital faţă de SUA şi Europa de Vest să crească faţă de 2007, nu să scadă.
O a doua cauză este apariţia unei crize de resurse umane. Ne dorim de 17 ani să vină marii investitori în ICT. Acum au venit, dar cam toţi odată, şi cu solicitări de personal de specialitate mult peste oferta pieţei. Rezultatul este lipsă de oameni, creşterea bruscă a salariilor în domeniu şi invadarea firmelor cu mulţi începători, dar cu pretenţii salariale exagerate. Rezultatul nu este numai scăderea atractivităţii internaţionale a investiţiilor în sectorul IT din România, dar şi o scumpire cu 40-60% a proiectelor realizate pentru clienţi din România, conducând fără îndoială la reducerea investiţiilor în economie şi mai ales în sectorul public.
România produce anual 5000 absolvenţi IT. Cu siguranță încă 2000-3000 absolvenţi ai altor facultăţi se reconvertesc către IT, datorită atracţiei salariilor. Estimez că numai universităţile ar trebui să crească rapid cifra de şcolarizare la 9000-10000 pe an. Pentru persoanele care se recalifică este necesar un sistem național recunoscut de certificare profesională.
Fără rezolvarea urgentă a crizei de resurse umane, investiţiile străine se vor întoarce împotriva dezideratului creşterii investiţiilor în infrastructura informatică a economiei României. Centrele mari ale multinaționalelor vor produce pentru export cu valoare adăugată relativ mică şi investiţiile ICT în România vor fi mai scumpe şi mai puţine. Se poate aminti și fenomenul revenirii în ţară a specialiştilor emigraţi în perioada 1990-2006, dar el are mai mult valenţă de percepţie decât măsurabilă. Mai degrabă cred că ne putem aștepta la un nou val de emigrare în UE. Singura soluţie pare a fi un efort concentrat de calificare a numărului de specialişti pe care îi cere piaţa. În ansamblu cele de mai sus mă fac să fiu pesimist privind relansarea industriei IT în 2008. Industrie care va creşte totuşi, ea înglobând şi exportul noilor unităţi de near-shoring. Probabil că numai începând cu 2009-2010, vom asista şi la creşterea peste ritmurile actuale ale consumului intern de IT, fără comunicaţii care oricum cresc, mai ales în segmentul mobil, dar produc mai puţină competitivizate.

eGovernment and Digital Divide

One of my first papers on eGovernment was published in the year 2000 and was called “eGovernment between fashion and necessity”.
Many ideas are still valid:
• eGovernment programs are launched with much publicity and public attention
• There is a relation between the success of a eGovernment program and Digital Divide status of the country
• An expensive eGovernment program in a country with poor Internet & ICT infrastructure may bring a waste of valuable resources
• Mentalities and lack of ICT training could a serious barrier
The conclusion was then, however, optimistic: do not delay eGovernment programs; they contribute to the spread of ICT and Internet, including to the change o mentalities.
The practice of 2 Romanian eGovernment initiatives proved later that I was right.
• The payment of local taxes over Internet was a good eGovernment application, but rarely used as most taxpayers had no Internet access and bank cards at that time.
• eProcurement made compulsory for several public acquisitions contributed a lot to the spread of Internet use in small and medium enterprises.
In fact, eGovernment programs have to take into account not only the needs and interests of the public administration. The priorities have to be set according to the acceptance potential of the country.
In my intervention at the previous GPPC2005, I set what I consider to be the 4 pillars of bridging Digital Divide:
• Appropriate ICT Infrastructure
• Accessible and Affordable Internet Access
• Generalized Ability to Use ICT
• Availability of Useful Content
Any country’s position regarding the first 3 pillars is of paramount importance in setting eGovernment for success. The 4th pillar is just consolidated by eGovernment programs adding useful content to country’s knowledge base.
The relationship between the success of implementation of eGovernment programs and the Digital Divide status of the country brings us to the conclusion that the imitation of eGovernment programs of ICT developed countries is useless and brings waste of resources.
The first 2 pillars are already a preoccupation for most countries, and unfortunately the metrics of Digital Divide is limited to these 2 aspects: appropriate ICT infrastructure and accessible and affordable Internet Access.
But in my opinion, eGovernment programs in most countries, except a few situated in the front line of ICT use, have to accompanied by extensive programs of education of citizens in the use of ICT, what is called in Europe eInclusion. Without generalized ability to use ICT, the information society and its part eGovernment will not be for all, but only for elite.
A program for the certification of these abilities was launched in Europe by CEPIS and is now spreading on many continents. ECDL/ICDL certifies that a person has the minimal abilities to use present ICT applications and the certificate is issued with uniform tests to insure the international recognition of the certificate. The first targets are public administration, university graduates and high-school graduates.
The spread of such training programs in the public administration units is a necessary condition for the success of eGovernment applications. These people are required to develop and operate them.
On the other hand, ICT education can help the access to eGovernment applications of several categories of citizens like people in rural areas, old people, people with disabilities, etc.
And finally a last but not least criteria to be added on check-list of priorities for launching eGovernment programs.
eGovernment may have a contribution to the improvement of our environment.
• Trees are cut to produce paper and paper is extensible used in not-eGovernment applications. Extending eGovernment less trees will be cut and our life will be better.
• Traffic became unbearable in many cities of the world. If the citizen will interact with local and central administration by Internet and not by car or bus or train, our air will be cleaner and again the life better. So, let us “Crowd the net and free the roads”.
To conclude let us come back to the first remark; eGovernment is a fashion or a necessity? Definitely, it a necessity but its implementation should be done taking into account local ICT readiness conditions and accompanied by complementary education programs of both public servants and citizens.

Prepared for WITSA GPPC 2007 Cairo eGovernment Panel 6 November 2007

Nevoia de instruire şi tehnologiile informaţiei

De peste doi ani îmi programez concediile şi-mi rezerv hotelurile numai pe Internet. Chiar şi în România, deşi multe hoteluri la noi încă refuză nu numai rezervarea on-line, dar nici nu oferă pasagerilor acces Internet.

Am călătorit pe un itinerar ales pe Internet, aflând nu numai pe unde să merg, dar şi numărul de kilometri şi costul benzinei. Am folosit un navigator GPS şi nu am mai pus mâna pe hartă zile întregi. Când pe harta GPS nu am găsit adresa exactă a punctului de destinaţie, m-am uitat cu Google Earth şi am determinat precis coordonatele geografice pe care le-am introdus în GPS şi am ajuns astfel sigur la destinaţie. Fotografiile făcute le-am încărcat pe Internet şi am trimis prietenilor numai un mail scurt cu o adresă unde puteau să le vadă şi eventual să le imprime fără a mai bloca liniile cu zeci de megabaiţi transferaţi. Mi-am citit mailurile vitale pe telefonul mobil. Şi multe alte lucruri care m-au făcut să economisesc timp şi să am mai mult pentru admirat fie privelişti, fie opere de artă, fie pur şi simplu să mă odihnesc mai mult.

De ce spun toate acestea? Deoarece mă întreb câţi dintre concetăţenii noştri pot face toate acestea şi dintre cei care au mijloacele tehnice, câţi ştiu să o facă?

Mijloacele tehnice deja există şi sunt relativ accesibile. Un calculator costă mai puţin decât un frigider şi numai înţelegerea nevoii de el împiedică a familie cu venituri medii să îl achiziţioneze. Un abonament Internet costă lunar cât o masă la un restaurant într-o seară. Rămâne instruirea de a folosi aceste tehnologii.

Efectuez de câţiva ani un sondaj cu absolvenţi de facultate (de la facultăţi care nu sunt de specialitate). Urmăresc sa vad in ce măsura termeni, sintagme, noţiuni specifice utilizării tehnologiilor informaţiei si comunicaţiilor sunt cunoscute acestei categorii de persoane.

Nu mă refer la termeni de stricta specialitate, ci la unii întâlniţi în mass-media și chiar panouri publicitare, pe baza cărora facem alegeri de abonamente de telecom şi care fac parte din viaţa noastră de zi cu zi cum ar fi: ADSL, bluetooth, CDMA, certificat digital, chei publice, EDGE, Java, pixel, 3G, Wi-Fi, etc. Respondenţilor li se cere numai să bifeze dacă ştiu bine despre ce este vorba, bănuiesc că ştiu sau nu ştiu.

În ceea ce priveşte cultura generală TIC, dacă mulţi știu sau cred că ştiu care este diferenţa între Kbps şi KBps, cei mai mulţi nu ştiu ce este POS, URL, FTP sau RFID.

Noţiuni ca eGovernment sau servicii web sunt reclamate ca fiind cunoscute. In fapt ultimele sunt confundate cu accesul la Internet.

Surprinzător este că mulți termeni din telecomunicaţii într-o ţară cu 17 milioane de posesori de telefoane mobile, cu un număr din ce în ce mai mare de abonaţi la Internet banking, sunt puţini stăpâniţi. Sub 50% ştiu sau bănuiesc că ştiu ce sunt ADSL, TCP/IP, chei publice, criptare 64/128 biţi şi nimeni nu a ştiut ce reprezintă CDMA, UMTS, Wi-Fi, WiMAX.

Se poate spune pe bună dreptate că eşantionul ales este nereprezentativ şi că în realitate lucrurile stau mult mai rău, dacă am extinde sondajul mai departe în societate la toți actualii sau potenţialii utilizatori Internet.

Care este mesajul meu în acest context? Nu putem face paşi înainte spre o folosire generalizată a tehnologiilor informaţiei de către toată lumea fără investiţii uriaşe în educaţia de bază a utilizării TIC. Nu ar mai trebui să existe absolvent de facultate sau de liceu fără a avea aceste cunoştinţe minime, măcar la nivel ECDL..

Altfel tineretul se va rezuma să navigheze pe Internet, să trimită mailuri şi SMS şi să fie prezent pe chat.

Iar cei mai în vârstă să se uite la Internet ca la ceva inaccesibil, iar aceia dintre ei care au de exemplu blog să fie priviţi ca animale exotice într-o menajerie de troglodiţi.

11 septembrie 2007