Nativi vs. imigranți digitali în administrația publică

Recent Ziarul Financiar a publicat un articol de Adrian Seceleanu în care sunt reflectate părerile mele despre redirecționarea spre agricultură a banilor obținuți din licențe telecom. Articolul este redat și pe acest blog.
Am găsit pe site-ul ziarului un comentariu interesant. Răspund aici pentru că am la dispoziție mai mult spațiu și poate că îl vor citi mai multe persoane interesate. Comentariul sună cam așa:

"Baltac afirmă că Guvernul ar trebui să inves­tească bani cu prioritate în informati­za­rea administraţiilor din mediul rural şi în şcola­rizarea funcţionarilor în utilizarea computerelor."
Serios? sunt functionari publici tineri, care dobandesc cunostinte ample in utilizarea PC, cu studii superioare si chiar de masterat, care pot activa pe astfel de posturi, avand calificare in domeniu.
De ce sa ii "cosmetizam" pe cei care nu au notiuni de utilizare PC, utilizarea PC fiind in ziua de azi o conditie obligatorie la angajare. O parere personala este ca dificultatea utilizarii sistemelor de operare PC, de catre functionari, aglomereaza si mai mult ghiseele oficiilor si administratiilor locale.

 Autorul comentariului propune să fie înlocuiți funcționarii mai vârstnici care nu prea au îndemânare în folosirea IT cu tineri care deja stăpânesc utilizarea PC. Oricine știe că în administrația publică vârsta medie este de peste 40 ani și ne putem pune întrebarea ce facem cu cei care nu sunt tineri. Ii dăm afară? Autorul comentariului are dreptate că dificultățile lor de utilizare IT aglomerează adesea ghișeele și aș putea menționa din experiență multe alte efecte. În cartea mea Tehnologiile informației - noțiuni de bază menționez cu referire la costurile incompetenței digitale:

Mulţi manageri și funcţionari publici din România nu au încă o instruire suficientă în folosirea noilor tehnologii informatice. Cei mai în vârstă au uneori cunoştinţe depăşite despre calculatoare, dar rar despre sisteme informatice pentru conducere. Atunci când acceptă să facă investiţii TIC, sunt de acord doar cu aplicaţii simple (procesare de text, contabilitate, e-mail pentru a face economie la faxuri etc.). În multe cazuri pretind ca alţii să acceseze informaţiile în locul lor. Managerii și funcţionarii mai tineri au cunoştinţe mai bune despre echipamentele şi aplicaţiile informatice moderne şi pot fi consideraţi “parţial alfabetizaţi” în TI (procesare de text, utilizarea calculului tabelar, “expunere” la Internet) şi îşi folosesc calculatoarele personale. Dar nici ei nu au întotdeauna o instruire corespunzătoare în privinţa sistemelor informatice pentru management şi nu dispun de suficientă putere de decizie.

Există studii[1] care arată că instruirea insuficientă în utilizarea tehnologiilor informaţiei conduce la un cost al ignoranţei digitale care poate fi cuantificat prin productivitate mai slabă cu circa 20% și creștere considerabilă a timpilor de execuţie a sarcinilor curente sau proiectelor. 

 Tot în același loc fac referire la nativii digitali și imigranții digitali:

Decalajul digital între generaţii este amplu. Tinerii au crescut cu acces la tehnologiile informaţiei și Internet și le consideră ca normale. Nu întâmplător acestora li se mai spune nativi digitali. Persoanele de vârsta doua și a treia trebuie să înveţe să folosească aceste tehnologii și constată că au de învăţat de la cei tineri. Prin similitudine cu cei care își schimbă ţara de reședinţă pe parcursul vieţii, celor care nu au crescut în școală cu tehnologiile digitale li se mai spune imigranţi digitali.

Vârsta medie a managerilor și funcţionarilor publici din România este de peste 40 de ani. O persoană la această vârstă va accepta mai greu să înceapă să utilizeze un calculator sau Internet. Aceasta nu este o particularitate românească. Statisticile arată că vârsta medie a utilizatorilor Internet este de 32 de ani în SUA, în timp ce vârsta medie a utilizatorilor de computere este de 39 de ani. Cu toate acestea, în SUA și alte ţări dezvoltate mediul social şi economic induce oamenilor o atitudine favorabilă introducerii tehnologiilor informatice.

În România şi în multe dintre ţările Europei Centrale şi de Est, atitudinea oamenilor mai în vârstă se caracterizează încă prin reluctanţa la apropierea de computere, din teama de a pierde respectul celor mai tineri sau din alte motive. Rezultatul este ceea ce se poate numi “efectul de respingere”. Ca urmare a acestei respingeri, computerele încă sunt adesea considerate un fel de “jucării moderne”, având totuşi “anumite merite” şi uneori acceptate ca şi “ modă “. Fenomenul nu are o fundamentare tehnică reală, tehnologiile informaţiei sunt ușor de asimilat, ceea ce și urmărește să demonstreze această carte.

 Aceste rânduri sunt o pledoarie pentru instruirea tuturor celor care nu au primit în școală competențele digitale necesare (imigranții digitali) și programul ECDL este un instrument care și-a dovedit utilitatea pe plan internațional cu zeci de milioane de certificări. Elocvent este exemplu Irlandei cu peste 11% din populație certificată ECDL sau Egiptului unde 1,5 milioane de funcționari publici au certificatul sub numele de ICDL.

Pe de altă parte să nu fim foarte entuziaști privind tineretul (nativii digitali). Mulți nu trec de faza Facebook și nu stăpânesc utilizarea IT la locul de muncă. Anual dau examen cu mine sute de viitori absolvenți de administrație publică și văd rezistența la asimilare a unor noțiuni de bază. Este greu de imaginat să nu știe ce este Wi-Fi pe care se conectează cu smartphonul, adesea în condiții de insecuritate digitală, sau semnătura electronică obligatorie deja prin legislație în anumite tranzacții. Redau în imagine un răspuns dat de un nativ, nu de un imigrant digital, de un student care se presupune că a citit cursul.

Extras dintr-o fișă de examen 2012

 Nu neg că autorul comentariului are dreptate. Sunt funcționari publici tineri, care dobândesc cunoștințe ample în utilizarea PC, cu studii superioare și chiar de masterat. 

Întrebarea este dacă sunt suficienți, cum facem ca toți funcționarii publici să știe să utilizeze IT și aplicațiile de eGuvernare să ne facă viața mai simplă cu mai puțin timp și nervi consumați la ghișee.

---

[1] De exemplu AICA Italia http://www.aicanet.it/attivita/pubblicazioni/Cost%20of%20Ignorance-June-2009.pdf

Despre Internet la Money Channel

Market Briefing - 08.12.2009

eGovernment and Digital Divide

One of my first papers on eGovernment was published in the year 2000 and was called “eGovernment between fashion and necessity”.
Many ideas are still valid:
• eGovernment programs are launched with much publicity and public attention
• There is a relation between the success of a eGovernment program and Digital Divide status of the country
• An expensive eGovernment program in a country with poor Internet & ICT infrastructure may bring a waste of valuable resources
• Mentalities and lack of ICT training could a serious barrier
The conclusion was then, however, optimistic: do not delay eGovernment programs; they contribute to the spread of ICT and Internet, including to the change o mentalities.
The practice of 2 Romanian eGovernment initiatives proved later that I was right.
• The payment of local taxes over Internet was a good eGovernment application, but rarely used as most taxpayers had no Internet access and bank cards at that time.
• eProcurement made compulsory for several public acquisitions contributed a lot to the spread of Internet use in small and medium enterprises.
In fact, eGovernment programs have to take into account not only the needs and interests of the public administration. The priorities have to be set according to the acceptance potential of the country.
In my intervention at the previous GPPC2005, I set what I consider to be the 4 pillars of bridging Digital Divide:
• Appropriate ICT Infrastructure
• Accessible and Affordable Internet Access
• Generalized Ability to Use ICT
• Availability of Useful Content
Any country’s position regarding the first 3 pillars is of paramount importance in setting eGovernment for success. The 4th pillar is just consolidated by eGovernment programs adding useful content to country’s knowledge base.
The relationship between the success of implementation of eGovernment programs and the Digital Divide status of the country brings us to the conclusion that the imitation of eGovernment programs of ICT developed countries is useless and brings waste of resources.
The first 2 pillars are already a preoccupation for most countries, and unfortunately the metrics of Digital Divide is limited to these 2 aspects: appropriate ICT infrastructure and accessible and affordable Internet Access.
But in my opinion, eGovernment programs in most countries, except a few situated in the front line of ICT use, have to accompanied by extensive programs of education of citizens in the use of ICT, what is called in Europe eInclusion. Without generalized ability to use ICT, the information society and its part eGovernment will not be for all, but only for elite.
A program for the certification of these abilities was launched in Europe by CEPIS and is now spreading on many continents. ECDL/ICDL certifies that a person has the minimal abilities to use present ICT applications and the certificate is issued with uniform tests to insure the international recognition of the certificate. The first targets are public administration, university graduates and high-school graduates.
The spread of such training programs in the public administration units is a necessary condition for the success of eGovernment applications. These people are required to develop and operate them.
On the other hand, ICT education can help the access to eGovernment applications of several categories of citizens like people in rural areas, old people, people with disabilities, etc.
And finally a last but not least criteria to be added on check-list of priorities for launching eGovernment programs.
eGovernment may have a contribution to the improvement of our environment.
• Trees are cut to produce paper and paper is extensible used in not-eGovernment applications. Extending eGovernment less trees will be cut and our life will be better.
• Traffic became unbearable in many cities of the world. If the citizen will interact with local and central administration by Internet and not by car or bus or train, our air will be cleaner and again the life better. So, let us “Crowd the net and free the roads”.
To conclude let us come back to the first remark; eGovernment is a fashion or a necessity? Definitely, it a necessity but its implementation should be done taking into account local ICT readiness conditions and accompanied by complementary education programs of both public servants and citizens.

Prepared for WITSA GPPC 2007 Cairo eGovernment Panel 6 November 2007

eGovernment - între modă şi necesitate

Gândurile de mai jos au fost exprimate în 2001. Mai multe dintre ele îşi păstrează actualitatea în 2007

Programe de eGovernment sunt lansate cu multă publicitate în special în Europa şi Asia. Mai pragmatici şi mai sus pe scara tehnologiilor avansate americanii vorbesc mai puţin şi fac mai mult. Prin aplicaţii eGovernment cetăţenii, firmele şi organizaţiile, instituţii ale statului obţin informaţii şi gradat fac din ce în ce mai multe tranzacţii cu statul prin Internet, principalul rezultat fiind creşterea încrederii în noile tehnologii şi democratizarea în continuare a societăţii.

Orice analiză, chiar sumară, arată că gradul de dezvoltare a aplicaţiilor de tip eGovernment la nivelul unei ţări depinde direct de accesibilitatea la Internet şi dotarea generală TIC. Nu întâmplător stadii avansate de eGovernment se întâlnesc în SUA, Canada, Marea Britanie şi ţările din nordul Europei. În aceste ţări aproape toate familiile au calculator şi Internet şi probabil nu mai există firme sau organizaţii care să nu fie "conectate". Mai mult volumul uriaş de activitate ale unor instituţii guvernamentale face obligatorii soluţiile de eProcurement. Cu sute de mii de comenzi sau formulare zilnic şi milioane de oferte sau cereri, recurgerea la Internet a devenit o chestiune de vitală actualitate pentru organizaţii ca Armata sau Vama SUA.

La numai circa 4% din populaţie având acces la Internet, cu o dotare de calculatoare extrem de redusă, cu numai 30-40% din firme dotate cu PC-uri şi şi mai puţine conectate la Internet, se poate pune întrebarea dacă ambiţioasele programe de eGovernment anunţate pentru România au şanse reale de realizare sau sunt numai reflectarea unei mode şi pot reprezenta un pericol de risipire de resurse prin atacarea lor prea timpurie. La slaba dotare naţională se mai adaugă gravele probleme de mentalităţi la nivel managerial care se manifestă prin ignorarea până la respingere a noilor tehnologii. Să mai menţionăm dificultăţile în implementarea unor proiecte naţionale, în principal din lipsă de utilizatori suficient instruiţi şi care să accepte tehnologiile informatice cu toată tendinţa evidentă de simplificare a interfeţei lor cu omul.

Concluzia pare a fi aparent cea pesimistă, adică de a lăsa lansarea eGovernment pentru mai târziu când societatea românească va mai evolua din punct de vedere TIC. Un exemplu recent cu totul remarcabil de pozitiv este prelucrarea prin Internet a admiterii în licee, cu un sit www.admiterea2001.ro care a atras 1 milion de accese în câteva zile şi a rezistat la atacuri informatice. Acest proiect a arătat prin reacţia slabă în mass-media focalizată mai ales pe contestaţiile unor părinţi sau elevi şi blamarea aplicaţiei, că societatea este tentatăsă dea vina pe tehnologii şi nu pe lipsa de instruire a utilizatorilor acestora.

Şi totuşi nu amânarea programelor de eGovernment este părerea autorului acestor rânduri. Dotarea şi accesul la Internet pot creşte rapid, fiind o chestiune de alocare de resurse. Utilizarea lor depinde însă mai ales de educaţie şi de schimbarea mentalităţilor.

Aplicaţiile de eGovernment pot avea un rol determinant în schimbarea mentalităţilor privind folosirea Internet. Un eProcurement eficient şi transparent va creşte încrederea firmelor în Internet şi dorinţa de a-l folosi. Un sistem de plată a impozitelor simplu de utilizat va face multe firme şi chiar cetăţeni să dorească să utilizeze tehnologiile informaţiei în loc să se confrunte cu pierderea actuală de energie şi timp. Şi exemple se mai pot da. Multe familii fac sacrificii materiale şi cumpără calculatoare pentru copii lor, convinşi că fac o investiţie pentru viitorul lor.

Ideea este că este important să se abordeze încă de pe acum aplicaţii de eGovernment, dar stabilindu-se priorităţi pe criteriul maximizării acceptării şi impactului lor în societate. În caz contrar se poate obţine efectul chiar invers de creştere a neîncrederii în utilitatea de zi cu zi a eGovernment.

Ideile de mai sus au fost enunţate şi publicate în anul 2001. Statisticile arată progresul extraordinar în dotarea cu calculatoare şi utilizarea Internet la sfârşit de 2006, dar multe dintre constatările de atunci au încă valabilitate.