Tuburile electronice - din nou, numai de bine

Postat întâi pe Adevărul.ro

Într-o postare din acest an mă întrebam retoric unde au dispărut tuburile electronice. Erau elemente cheie ale aparaturii electronice de acum nu mulţi ani şi au lăsat locul în numai câţiva ani circuitelor semiconductoare.  Au existat reacții din partea unor entuziaşti care au subliniat că tuburile sunt încă de neînlocuit în anumită aparatură electronică mai ales cea audio de ultra performanţă. Am primit prin e-mail un mesaj interesant din partea domnului George Chiriţă, specialist reputat în electronică şi antreprenor de succes, stabilit în Franţa. Din mesaj aflu cu plăcere că „Plecând de la ideea articolului Dvs. despre Tuburi şi de la apariţia pe piaţă a primului Bluray Pure Audio (calitate de master  studio in 24bit/96KHz) cu sunet 3D  5.1, am constatat că pe piaţă nu exista niciun amplificator audio sa corespunda acestor calităţi. Cum tuburile au fost primele componente electronice  cu care am lucrat, am construit primul amplificator  pe 6 canale pentru muzica 3D Hi-Fi. Performantele sunt la înălţime 6X35W, distorsiuni 0,5%, banda pasantă 10Hz -  40KHz şi cu un VU-metru  grafic spaţial 5.1 pentru un reperaj rapid al canalelor. Odată ce aţi ascultat muzica in 3D nu mai puteţi reveni înapoi. ..Măria sa Regele Tub, la nivel performanţe nici o alta componentă electronică nu a reuşit să-l detroneze.” Imagini şi detalii sunt prezentate pe site-ul autorului. Cu multă bucurie îl felicit pe autor şi repar, dacă este nevoie, confuzia care s-a produs din formularea titlului postării mele. Tuburile nu au dispărut sau rărit numai foarte mult, există încă aplicaţii în care performanţele lor nu sunt egalate de semiconductori. Pe de altă parte, este greu de ignorat fenomenala evoluţie a circuitelor integrate cu dublarea densităţii lor de elemente la fiecare 2 ani aşa cum a observat Gordon Moore încă în 1965. Creşterea densităţii de elemente pe o pastilă de siliciu a condus şi la o exponenţială reducere de costuri şi astfel avem în prezent puteri de prelucrare uriaşe  în dispozitive pe care le putem ţine în mână şi conţin miliarde de tranzistori. Un astfel de dispozitiv construit cu tuburi ar ocupa, aşa cum am mai spus, un volum echivalent cu Casa Poporului sau de câteva ori Empire State Building şi nu ar funcţiona niciodată, un mare număr de tuburi fiind defecte în fiecare moment. Dividendul digital Şi atenţie nostalgici care aţi mai păstra vechiul televizor cu tuburi! Nu numai evoluţia circuitelor integrate le va face inutile prin concurenţa cu televizoarele LED extraplate. În curând, conform unor decizii europene, se va renunţa complet la emisia terestră analogică. Televiziunea analogică transmisă prin emiţătoare terestre ocupă un spectru larg de frecvenţe. Televiziunea digitală folosind compresia de date, permite emisia programelor într-o bandă mai mică decât cea prezentă, eliberând o parte considerabilă a spectrului. Banda de frecvenţe eliberată are avantaje verificate, în primul rând de propagare, şi este folosită pentru transmisii de date digitale şi telefonie mobilă cu beneficii mari. Operaţia a fost denumită dividend digital în relaţie cu aceste avantaje şi este benefică întregii populaţii, chiar dacă unii vor trebui să înlocuiască aparatele vechi. Din fericire, preţul acestora este încă în scădere …

Tuburile electronice – unde au dispărut?

Postare reprodusă după Adevarul.ro

Poate unii dintre noi se mai întreabă ce s-a întâmplat cu tuburile electronice. Ne amintim de ele ca elemente cheie ale radioreceptoarelor, televizoarelor și ale calculatoarelor electronice de acum nu mulți ani.

Era prin anii 1970 și încă și 1980 când alergam încă după câte o triodă sau pentodă care se arsese și ne făcea televizorul sau aparatul de radio indisponibil. Ne amintim poate  de magazinul ”de la coloane” de pe strada Academiei de lângă universitate. Acolo găseai tubul, cel mai des doar dacă veneai de mai multe ori. Apoi vizitele la magazine pentru tuburi electronice treptat s-au rărit…

Apariția

Tubul electronic cu vid a apărut la sfârșitul secolului XIX și a produs o revoluție în electronică. Introducerea unor electrozi într-un tub vidat (Thomas Edison a avut un rol important și aici) a creat posibilitatea construirii a ceea ce electroniștii au denumit diode, triode, tetrode, pentode, etc., după numărul de electrozi. Acestea au avut toate cu rol important în dezvoltarea radioului, televiziunii, comunicațiilor, nu în ultimul rând pentru că au permis crearea de amplificatoare  și astfel folosirea undelor electromagnetice de puteri foarte mici. Apoi au fost create relee electronice cu tuburi, un prim pas spre calculatoarele electronice.

Un tub electronic disipa însă căldură și chiar dacă puterea consumată era relativ mică de la 5 mW la 8 W, ea devenea semnificativă, de exemplu, pentru calculatoarele electronice care foloseau mii de tuburi și aveau nevoie de surse de alimentare de zeci de KW. Fiabilitatea tuburilor a fost remarcabilă față de releele electromecanice pe care le-au înlocuit în anumite echipamente. Dar, ieșirea lor din uz era frecventă și cei mai în vârstă își amintesc de goana după găsirea unui tub nou amintită mai sus.

Folosirea tuburilor electronice a însemnat și nașterea domeniului digital, o combinație de două tuburi numită circuit bistabil permițând realizarea de scheme pentru construcția calculatoarelor electronice. Primul calculator electronic ENIAC construit în 1946 pentru armata americană avea 19 mii de tuburi. În România MECIPT – 1 construit la Politehnica din Timișoara între 1957-1962 avea 2000 de tuburi.  Câte un tub ieșea din funcțiune la 2-3 zile, statistică nu departe de ENIAC unde s-a raportat o medie de 2 zile și 15 minute pentru găsirea lui. La Timișoara le găsea mult mai repede Herbert, un tehnician experimentat și valoros, care ajunsese să te întrebe ce eroare dă calculatorul și mergea direct la .. tubul vinovat.

Începutul declinului

Inventarea semiconductoarelor și mai ales a tranzistorului în 1947 de către John Bardeen a detronat urgent tuburile electronice din aproape toate aplicațiile. Pe o plăcuță de germaniu, dar mai apoi de siliciu, se puteau realiza circuite electronice cu consum nesemnificativ și mai ales cu fiabilitate mult sporită. Tranzistorul și diodele semiconductoare au pătruns rapid în radioreceptoare și televizoare.  Cei care rememorează anii 1960-1970 își amintesc de apariția insolită a primelor radioreceptoare portabile miniatură care se lăudau pe etichete cu numărul de tranzistoare pe care le aveau în schemă. Îmi amintesc chiar de un caz amuzant. Un coleg a cumpărat în străinătate un radioreceptor miniatură ieftin pe care scria ca emblemă  ”7 tranzistoare” ca pe originalul Sony din imagine. L-a deschis și le-a numărat, erau 7 cu adevărat, dar 3 nu erau legate nefiind în fapt nevoie de ele în schemă. Popularitatea tranzistorului era așa de mare că în România radioreceptoarele portabile au fost chiar denumite chiar .. ”tranzistoare” și oamenii se mândreau cu ele cam cum o fac azi cu un smartphone sofisticat. Calculatoarele electronice construite cu tranzistoare au fost categorisite ca fiind din generația a doua și ocupau mai puțin spațiu, consumau mai puțină energie și au fost mult mai fiabile.

Pasul următor a fost făcut în 1959 de Jack Kilby, care a avut ideea de a realiza scheme cu mai mulți tranzistori pe o placă de siliciu. Numele de circuit integrat a făcut carieră și tehnologii noi au condus la densități de tranzistori din ce în ce mai mari. Ba chiar prin dublare la fiecare 2 ani așa cum a observat Gordon Moore în 1965 și a definit o lege care îi poartă numele. Dublarea densității continuă și se spune că nu se va încetini până prin 2020. Creșterea densității de elemente pe o pastilă de siliciu a condus și la o exponențială reducere de costuri și astfel avem în prezent supercalculatoare din trecut înglobate în dispozitive pe care le putem ține în mână și conțin miliarde de tranzistori.

De la un moment dat numerele cu multe zerouri încep să ne scape evaluării și devin greu de apreciat. Am făcut de aceea un exercițiu de proiectare și am comparat un smartphone, iPhone mai exact, cu calculatorul amintit  MECIPT -1, la construirea căruia am participat în anii 1961-1962 și l-am cunoscut în detaliile lui. Considerând echivalent un tub electronic cu un tranzistor, dacă am construi un iPhone cu tuburi electronice volumul acestuia ar fi de circa 4 ori mai mare decât Empire State Building și pentru funcționarea lui ar fi necesară o centrală electrică de dimensiunea unui grup de la centrala nuclearo-electrică Cernavoda. Ar mai fi de adăugat  că un astfel de telefon inteligent cu tuburi nu ar funcționa niciodată deoarece timpul mediu între două defecțiuni ale tuburilor ar practic zero!

Tuburile – dinozaurii electronicii?

Iată deci cum au dispărut tuburile! Nu au rezistat din cauza avantajelor urmașelor lor dispozitivele semiconductoare și treptat au părăsit scena. Au dispărut așa cum multe alte produse revoluționare la vremea lor au ajuns obiecte de muzeu cum sunt telegraful, discul de vinil, memoria cu tambur, memoriile cu ferite, pachetul de discuri amovibile, banda și caseta magnetică, discheta, imprimanta cu tambur, tubul catodic, etc. și se pregătește … televizorul analogic. Dar nu numai în electronică întâlnim fenomenul, să ne gândim ca exemplu la locomotiva cu abur, cândva regina drumului de fier…

Se vorbește mult despre dispariția dinozaurilor și despre cauzele care au condus la aceasta. O comparație cu ce se întâmplă în lumea tehnicii ne poate ajuta, cine știe, să înțelegem mai bine fenomenul.  Au existat dezastre naturale sau evoluția a produs ființe mai adaptabile la mediu, mai rapide și care consumau resurse mai puține și care au luat locul dinozaurilor neadaptabili?

Comparația poate merge mai departe. Unii  dinozauri au dispărut lent supraviețuind altora. Și dintre tuburi unele au rezistat. Tubul catodic a fost înlocuit de panouri LCD sau plasmă numai recent. Mai există echipamente, puține la număr, care mai au câte un tip de tub cu vid, greu de înlocuit cu alte tehnologii. Se mai adaugă acei puțini pasionați care încearcă din răsputeri să mențină în viață vreun aparat de radio vechi despre care sunt convinși că are un sunet neegalat de aparatele moderne. Am și eu un Grundig fabricat în 1965 pe care l-am folosit mulți ani și ca amplificator audio. Îl folosesc rar de teamă să nu se ardă vreun tub și nu știu de unde să mai găsesc înlocuitor. 

Nostalgie sau îngrijorare?

Este evident că dispariția tuburilor electronice ne-a schimbat viața în multe și variate feluri. A dispărut  din casă combina cu pick-up, radio și uneori și cu televizor, care se adapta destul de bine cu restul mobilei din living. Lângă combină aveai adesea și boxe în cutie de lemn, la fel în nuanțe potrivite . Le-au luat locul cutii metalice pe care cu greu le asortezi cu ceva. Ochiul magic, un tub electronic și el, devenise o obișnuință a decorului familial. Televizorul LCD plat îl atârni azi pe perete ca un tablou, dar este în cea mai mare parte a timpului o pată neagră disonantă cu tablourile învecinate. Sistemele home-cinema au multe boxe, cel mai des și ele cu aspect metalic și de culoare neagră. Ramele foto digitale și routerele Internet aduc probleme în plus pentru cei care își doresc un ambient cald. Am întâlnit și designeri care încearcă să facă ceva. Unul dintre ei este un compatriot al nostru stabilit în Franța care încearcă să armonizeze un monitor de calculator cu mobilă Louis XV (www.chirita.com). Interesant, dar încă rama stil nu acoperă complet pata fără pastel a monitorului stins. Dulcile tonuri ale amplificatoarelor analogice cu tuburi au fost înlocuite cu perfecțiunea și ea cam metalică a echipamentelor hi-fi digitale.

Așa că se găsesc încă mulți amatori de aparate radio cu tehnologie modernă, dar cu aspectul de acum câteva zeci de ani. Un astfel de aparat a produs Electronica (vă amintiți de această uzină etalon a industriei electronice a României? Pe locul ei se construiește acum o clădire de birouri) și se numea chiar Nostalgic.

Precizez că personal nu sunt un nostalgic și mă adaptez ușor la nou. Nu pot evita să-mi pun însă întrebarea dacă progresul extrem de rapid caracteristic revoluției digitale ne satisface întotdeauna și dacă aspecte adiacente legate de calitatea vieții nu ar trebui să ne preocupe mai mult?!

Și pentru a termina cu un zâmbet îngăduitor redau un dialog  autentic găsit pe un forum Internet (păstrez chiar și ortografia participanților la dialog) care ilustrează dificultatea de a fi nostalgic  și rămâne la tehnologiile vechi:

Întrebare:  Am un tv mai vechi cu tub,merge bine dar are un sfarait la partea deasupra la tub unde intra un fir in tub,iese si un miros (gaz) parca ar fi strapunsa garnitura de pe langa fir, se mai poate face ceva sau tubu e pe duca? (are si o scanteiere acolo).

Răspuns: Nu stiu daca tubul este pe duca, dar nu mai prezinta sigurata in exploatare, poate lua foc sau exploda (doamne fereste). Are nevoie de un consult la reparator tv. Mai bine fa-i un upgrade cu un LCD.

Despre potopul digital

Pe an ce trece ne convingem că suntem martorii, sau poate mai bine zis subiecţii, unui adevărat potop digital.

Subiectul este dezvoltat mai pe larg pe blogul de pe Adevarul.ro 

Moș Nicolae a devenit și ”digital”!

Moș Nicolae este sărbătorit în multe religii ca un bun prieten al copiilor, care ca bun ce este le aduce daruri, dar lasă și un băț dacă nu sunt cuminți. Am trăit această feerie și când eram copil, apoi ca părinte, dar nu credeam să o văd și adaptată la lumea digitală!
Neelie Kroes, Vice Președinte a Comisiei Europene și promotoare a Agendei Digitale pentru Europa a publicat pe blogul propriu o poezie plină de farmec ... digital!

Have you been a digital angel?

December 5th, 2012

|Today a “guest blog” from a very special, topical contributor. (For a full biography, see here!)

For many years now, I have had
The task of sorting good from bad
To tell the little girls and boys
Which get punished, which get toys
But this year I have changed my style
I’ve noticed for a little while
That more and more you’re out of sight
Using broadband night after night
So now I’ve realised that it’s time
Sinterklaas himself is going online
These days, you see, it just won’t do
To post a message up the flue
So now you can just send a tweet
To @SinterKlaas or @ZwartePiet
From now on all you do online
Each site you visit, email you sign
Will decide if you go in Piet’s sack
Even if you asked for “do not track”…
So beware: online bullies, fraudsters, trolls
Piet and I will take your mortal souls
And off to Spain we’ll all be homing
(But at least you’ll save on the mobile roaming)
But never fear! If you’ve been good
You’ll get a present like you should
So: did you choose safe passwords? Go open source?
Help your neighbour do an online course?
Did you crowdsource solutions? Were your efforts tireless
To invest in broadband (fixed and wireless)?
Did you Skype your gran? Use open data?
Been an entrepreneur or innovator?
Such digital angels have nothing to fear
For the rest of you: there’s always next year
- “Sinterklaas”

Nativi vs. imigranți digitali în administrația publică

Recent Ziarul Financiar a publicat un articol de Adrian Seceleanu în care sunt reflectate părerile mele despre redirecționarea spre agricultură a banilor obținuți din licențe telecom. Articolul este redat și pe acest blog.
Am găsit pe site-ul ziarului un comentariu interesant. Răspund aici pentru că am la dispoziție mai mult spațiu și poate că îl vor citi mai multe persoane interesate. Comentariul sună cam așa:

"Baltac afirmă că Guvernul ar trebui să inves­tească bani cu prioritate în informati­za­rea administraţiilor din mediul rural şi în şcola­rizarea funcţionarilor în utilizarea computerelor."
Serios? sunt functionari publici tineri, care dobandesc cunostinte ample in utilizarea PC, cu studii superioare si chiar de masterat, care pot activa pe astfel de posturi, avand calificare in domeniu.
De ce sa ii "cosmetizam" pe cei care nu au notiuni de utilizare PC, utilizarea PC fiind in ziua de azi o conditie obligatorie la angajare. O parere personala este ca dificultatea utilizarii sistemelor de operare PC, de catre functionari, aglomereaza si mai mult ghiseele oficiilor si administratiilor locale.

 Autorul comentariului propune să fie înlocuiți funcționarii mai vârstnici care nu prea au îndemânare în folosirea IT cu tineri care deja stăpânesc utilizarea PC. Oricine știe că în administrația publică vârsta medie este de peste 40 ani și ne putem pune întrebarea ce facem cu cei care nu sunt tineri. Ii dăm afară? Autorul comentariului are dreptate că dificultățile lor de utilizare IT aglomerează adesea ghișeele și aș putea menționa din experiență multe alte efecte. În cartea mea Tehnologiile informației - noțiuni de bază menționez cu referire la costurile incompetenței digitale:

Mulţi manageri și funcţionari publici din România nu au încă o instruire suficientă în folosirea noilor tehnologii informatice. Cei mai în vârstă au uneori cunoştinţe depăşite despre calculatoare, dar rar despre sisteme informatice pentru conducere. Atunci când acceptă să facă investiţii TIC, sunt de acord doar cu aplicaţii simple (procesare de text, contabilitate, e-mail pentru a face economie la faxuri etc.). În multe cazuri pretind ca alţii să acceseze informaţiile în locul lor. Managerii și funcţionarii mai tineri au cunoştinţe mai bune despre echipamentele şi aplicaţiile informatice moderne şi pot fi consideraţi “parţial alfabetizaţi” în TI (procesare de text, utilizarea calculului tabelar, “expunere” la Internet) şi îşi folosesc calculatoarele personale. Dar nici ei nu au întotdeauna o instruire corespunzătoare în privinţa sistemelor informatice pentru management şi nu dispun de suficientă putere de decizie.

Există studii[1] care arată că instruirea insuficientă în utilizarea tehnologiilor informaţiei conduce la un cost al ignoranţei digitale care poate fi cuantificat prin productivitate mai slabă cu circa 20% și creștere considerabilă a timpilor de execuţie a sarcinilor curente sau proiectelor. 

 Tot în același loc fac referire la nativii digitali și imigranții digitali:

Decalajul digital între generaţii este amplu. Tinerii au crescut cu acces la tehnologiile informaţiei și Internet și le consideră ca normale. Nu întâmplător acestora li se mai spune nativi digitali. Persoanele de vârsta doua și a treia trebuie să înveţe să folosească aceste tehnologii și constată că au de învăţat de la cei tineri. Prin similitudine cu cei care își schimbă ţara de reședinţă pe parcursul vieţii, celor care nu au crescut în școală cu tehnologiile digitale li se mai spune imigranţi digitali.

Vârsta medie a managerilor și funcţionarilor publici din România este de peste 40 de ani. O persoană la această vârstă va accepta mai greu să înceapă să utilizeze un calculator sau Internet. Aceasta nu este o particularitate românească. Statisticile arată că vârsta medie a utilizatorilor Internet este de 32 de ani în SUA, în timp ce vârsta medie a utilizatorilor de computere este de 39 de ani. Cu toate acestea, în SUA și alte ţări dezvoltate mediul social şi economic induce oamenilor o atitudine favorabilă introducerii tehnologiilor informatice.

În România şi în multe dintre ţările Europei Centrale şi de Est, atitudinea oamenilor mai în vârstă se caracterizează încă prin reluctanţa la apropierea de computere, din teama de a pierde respectul celor mai tineri sau din alte motive. Rezultatul este ceea ce se poate numi “efectul de respingere”. Ca urmare a acestei respingeri, computerele încă sunt adesea considerate un fel de “jucării moderne”, având totuşi “anumite merite” şi uneori acceptate ca şi “ modă “. Fenomenul nu are o fundamentare tehnică reală, tehnologiile informaţiei sunt ușor de asimilat, ceea ce și urmărește să demonstreze această carte.

 Aceste rânduri sunt o pledoarie pentru instruirea tuturor celor care nu au primit în școală competențele digitale necesare (imigranții digitali) și programul ECDL este un instrument care și-a dovedit utilitatea pe plan internațional cu zeci de milioane de certificări. Elocvent este exemplu Irlandei cu peste 11% din populație certificată ECDL sau Egiptului unde 1,5 milioane de funcționari publici au certificatul sub numele de ICDL.

Pe de altă parte să nu fim foarte entuziaști privind tineretul (nativii digitali). Mulți nu trec de faza Facebook și nu stăpânesc utilizarea IT la locul de muncă. Anual dau examen cu mine sute de viitori absolvenți de administrație publică și văd rezistența la asimilare a unor noțiuni de bază. Este greu de imaginat să nu știe ce este Wi-Fi pe care se conectează cu smartphonul, adesea în condiții de insecuritate digitală, sau semnătura electronică obligatorie deja prin legislație în anumite tranzacții. Redau în imagine un răspuns dat de un nativ, nu de un imigrant digital, de un student care se presupune că a citit cursul.

Extras dintr-o fișă de examen 2012

 Nu neg că autorul comentariului are dreptate. Sunt funcționari publici tineri, care dobândesc cunoștințe ample în utilizarea PC, cu studii superioare și chiar de masterat. 

Întrebarea este dacă sunt suficienți, cum facem ca toți funcționarii publici să știe să utilizeze IT și aplicațiile de eGuvernare să ne facă viața mai simplă cu mai puțin timp și nervi consumați la ghișee.

---

[1] De exemplu AICA Italia http://www.aicanet.it/attivita/pubblicazioni/Cost%20of%20Ignorance-June-2009.pdf

Impactul în agricultură al banilor din licitaţia telecom; un articol de Adrian Seceleanu

Baltac, SoftNet: Guvernul să explice impactul în agricultură al banilor din licitaţia telecom

ieri, 00:08Autor: Adrian Seceleanu

Guvernul are dreptul să dispună alocarea banilor ce vor fi încasaţi din licitaţia telecom către agricultură sau orice alt domeniu, însă dacă nu va şi explica ce rezultate sunt obţinute prin alocarea celor aproximativ 200 mil. euro, atunci măsura va părea una strict electorală, a declarat pentru ZF Vasile Baltac, proprietarul grupului de firme IT SoftNet şi unul dintre cele mai cunoscute nume din industria IT locală.

"Guvernele au dreptul să folosească banii obţinuţi prin astfel de vânzări după cum apreciază că este o prioritate. Seceta şi situaţia economică pot justifica investirea banilor obţinuţi acolo unde se poate obţine impact maxim. Nu se precizează în niciun fel ce se obţine concret în agricultură prin plăţile făcute agricultorilor. Decizia, până la alte explicaţii, este aparent pur electorală. Să ne amintim şi de redirecţionarea penalită­ţilor de la o autostradă către sănătate. Nici acolo nu am aflat ce efect s-a obţinut", a declarat Vasile Baltac pentru ZF.

În vârstă de 71 de ani, Baltac a avut legături cu industria IT încă din anii '60 şi a fost înainte de 1989, printre altele, secretar de stat pentru cercetare şi investiţii în Ministerul Industriei de Maşini - Unelte şi director general al Centralei Industriale de Electronică şi Tehnică de Calcul. După 1990, el a fost adjunct al ministrului industriei electrotehnice, secretar de stat în Ministerul Industriei şi membru în Consiliul de Administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat.

Întrebat dacă Guvernul nu ar fi trebuit să aloce măcar o parte din această sumă către proiecte IT&C, Baltac a afirmat că impactul ar fi fost foarte mic, în condiţiile în care suma totală ce ar trebui investită este de ordinul miliardelor de euro.

"O parte înseamnă nimic faţă de lipsa de fonduri pen­tru informati­zarea ad­mi­nistraţiei publice din Ro­mânia. Esti­ma­rea mea este de un necesar de 2-3 miliarde de euro, cheltuiţi raţional, deci o dublare, dacă parţial banii se mai şi risipesc după tradiţia ultimilor 22 ani. Sumele rezultate din licitaţii sunt mici faţă de miliardele nece­sa­re în proiecte de eGuvernare pentru a scoa­te România de pe locurile 26 sau 27 la in­di­catorii IT ai UE. Curând vom fi pe 27 sau 28, deoarece Croaţia stă mai bine la aceşti indicatori."

Baltac afirmă că Guvernul ar trebui să inves­tească bani cu prioritate în informati­za­rea administraţiilor din mediul rural şi în şcola­rizarea funcţionarilor în utilizarea computerelor.

"Indiferent de unde, aş investi cu prio­ritate bani pentru ca toate primăriile, nu nu­mai cele din marile oraşe, să fie informatiza­te şi să actualizeze eficient bazele de date din co­muna lor. Câteva zeci de milioa­ne de euro le-aş investi imediat în in­stru­irea şi certificarea IT obli­ga­torie, de exem­plu ECDL ("per­mi­sul eu­ro­pean de condu­ce­re al com­pu­te­ru­lui" - n. red.), pentru ca­re există şi o bază le­gală HG 1007/2001, comple­ta­tă de Ordi­nul 252/2003 al MAI, unde se prevede ca toţi funcţionarii publici să fie atestaţi IT prin programul ECDL. Nu peste mult timp, va trebui ca toţi adulţii să posede competenţe ebusiness. Personal, cred că asistăm la o cerere de competenţe di­gitale de bază prin dublare la fiecare doi ani şi jumătate. Deci la cele câteva zeci de milioane euro pentru instruirea şi certifi­ca­rea funcţio­na­rilor din ad­ministraţie, aş mai adău­ga zeci de milioa­ne pentru şcoli. Sunt pro­fesor la Fa­cul­tatea de administraţie pu­blică din SNSPA şi asist la prezenţa în anul I a multor "anal­fa­beţi" digitali cu toată in­tro­ducerea compe­ten­ţelor digitale ca probă de bacalaureat".

Premierul Victor Ponta a declarat săptă­mâna trecută că toţi banii care vor fi încasaţi în acest an din cea mai mare vânzare de licenţe de comunicaţii mobile din istoria României - aproximativ 200 mil. euro - vor fi cheltuiţi integral pentru agricultură şi ajutoare pentru fermierii afectaţi de secetă şi nu pentru proiecte IT&C. "Toţi banii proveniţi din această licitaţie vor merge pentru sprijinirea agriculturii şi în special, sigur, a agricultorilor care au fost afectaţi de secetă", a spus premierul.

România scoate la vânzare luna viitoare cea mai mare cantitate de spectru radio din istorie, iar o parte dintre licenţe le va permite câştigătorilor să lanseze pe piaţa locală şi servicii de date 4G.

Licitaţia ar putea aduce României peste 700 mil. euro din taxele de licenţă - dacă toate blocurile de frecvenţă vor fi vândute.

Banii vor fi plătiţi de câştigători în două tranşe - o parte de aproximativ 200 mil. euro până la data de 30 noiembrie, iar diferenţa - o sumă ce poate fi de peste 500 mil. euro - până la jumătatea anului viitor.