Se afișează postările cu eticheta alfabetizare digitala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alfabetizare digitala. Afișați toate postările

8 martie 2010

Digital Divide: "Prăpastie digitală" sau "decalaj digital" ?

Constat că sintagma "digital divide" este adesea tradusă la noi ca "decalajul digital", un eufemism pentru "prăpastia digitală". Ne este probabil jenă şi nu este politically correct să vorbim de prăpastie digitală după 20 ani de numeroase strategii şi planuri de tip România digitală sau eRomania.

În 1989 eram mult rămaşi în urmă faţă de Europa de vest, dar ocupam o poziţie invidiată în Europa de est, unde exportam cu succes minicalculatoare performante Independent sau Coral, cu software-ul şi aplicaţiile aferente.

După 20 ani, mă uit cu amărăciune pe raportul "Europe's Digital Competitiveness Report: Main achievements of the i2010 strategy 2005-2009" şi văd că România este pe locul 27 (desigur din 27) la accesul regulat la Internet, trimiterea de e-mailuri, căutarea de produse şi servicii on-line, căutarea de locuri de muncă prin internet, folosirea de servicii eGovernment de către firme şi cetăţeni ş.a.

Mai grav este că nu se vede nici luminiţa de la capătul tunelului: suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană şi la procentul din PIB al cheltuielilor C+D pentru tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor şi la procentul din totalul angajaţilor al personalului cu competenţe digitale de bază.

De regulă, citind astfel de rapoarte ne consolăm că am intrat târziu în UE, că noi şi Bulgaria suntem abonaţi la ultimele 2 locuri, etc.

Mai simplu ar fi să se adopte câteva măsuri energice de stimulare a unor proiecte naţionale de informatizare şi instruire pe scară largă a populaţiei în folosirea noilor tehnologii  (alfabetizare digitală).

Mi se pare absurd să nu găsim fonduri pentru eGovernment în 2010, fonduri echivalente probabil cu câţiva kilometrii de autostradă.

Prăpastia se adânceşte ... Nimeni nu stă pe loc.





25 martie 2007

Despre alfabet şi alfabetizarea ...digitală

Am reflectat de multe ori asupra a ceea ce înseamnă alfabetul pentru om. In cele ce urmează voi privi alfabetul privit în trei ipostaze.

Mai întâi alfabetul clasic. Alfabetul a fost primul mare pas înspre comunicarea între mai mult de doi oameni. Şi a mai fost în acest fel un pas uriaş spre transmiterea informaţiei şi cunoştinţelorcătre cei din jur. Un pas spre difuzia luminii cunoaşterii. Diversitatea este opera divinităţii şi alfabetul nu-i scapă. Lumea de ieri şi de azi cunoaşte multe expresii ale noţiunii de alfabet. Unele mai simpliste cum este tipul de alfabet bazat pe reprezentarea sunetelor pe care îl folosim popoarele indo-europene şi cel mai sofisticat chinezesc, bazat pe reprezentarea de idei, infinit mai puternic ca instrument de comunicare.

Alfabetul exprimă identitatea unui popor sau grup de popoare, trecutul şi prezentul lui. Nu rareori alfabetul a fost şi este folosit ca armă politică. Exemple nu este necesar să le căutăm prea departe. Ne putem gândi oare la ţara noastră aşa cum este acum, fără nobila acţiune a unor fraţi care au determinatîn secolul XIX trecerea la alfabetul latin? Sau putem uita noul început al Moldovei de peste Prut fără adoptarea politică a grafiei latine, puternic contestată şi azi de forţe panslave din Basarabia? Sau schisma în fond religioasă dintre slavii fostei Iugoslavii amplificată de folosirea de scrieri diferite.

Odată cu alfabetul a apărut şi alfabetizarea, adică stăpânirea bazelor comunicării scrise. Şi tot odată cu primul

Decembrie 2006