Universities and ICT Industry

The CEPIS Position Paper on Universities and ICT Industry developed by the Task Force on Education led by me is finalised and posted on the CEPIS site:

http://www.cepis.org/files/cepis/docs/20081006110847_Position%20Paper%20on%20Universities.pdf

The Main findings of the Report are:

University-industry cooperation: Universities and industry do not cooperate at a sufficient level. European universities must effectively complete with universities in the US and around the world. This effectiveness can be achieved through increased cooperation with the ICT industry and through working in partnership with the relevant authorities.

Changing world Universities operate in a changing world. There is a growing trend towards part-time studies, in particular for computer-related studies.

Basic and applied research: Several universities have the tendency to favour theoretical research and leave applied research to industry. This seems to be the current state of the differences between what European universities offer and the ICT industry needs in the work force. One solution could be for the universities to grant easier access to more practical expert personnel. The research activity in universities, both theoretical and applied, is the most important pillar sustaining teaching and bringing educators close to current industrial practice. The European R&D framework programmes have largely succeeded in bringing universities and industry together in funding research that is useful to both. Speeding up the application of the research, characteristic to ICT high innovation rate, is seemingly benefiting the industry and forcing the universities to industry-like timeframes.

Mobility: Mobility, in the sense of movement of people between universities and industry, is worth encouraging. Mobility of people between universities and ICT industry is beneficial and could promote greater innovation if encouraged by a supporting framework.

Entrepreneurship in ICT: Universities are one of the the main source of entrepreneurs. European universities could better contribute to the increase of the SME sector in ICT, firstly by giving their students a scientific and technical background to allow them to innovate, and secondly by preparing them with the managerial skills they need to run a small enterprise. Universities are also the catalysts of entrepreneurship through technology parks established in universities. The development of such entrepreneurial centres around universities merits encouragement from governments and the EU, as they frequently become incubators for many new ICT companies.

Scarcity of ICT Skills: Universities are prudent about the qualitative aspects of ICT skills needed, but they are also pushed by the market to adapt and provide solutions for the increasing scarcity of ICT professionals within the market. The different approaches of universities and industry to the skills required in graduates only increases the gap between what universities offer and what industry needs. Reconciling these divergent tendencies for reducing the gap between the demands of industry and the ICT graduate skills that universities offer is difficult or impossible to achieve. It is probably better that universities offer a market-driven wide variety of types of graduates and that industry takes these graduates and adds appropriate training and development to suit their needs. Universities aim to produce well-qualified scientists and engineers with a strong scientific background. Normally this is what industry would need. However, large ICT companies ask for a solid scientific background as they have resources to further train their staff. Smaller ICT companies prefer specialised ready-to-work’ ICT graduates who provide return without further incurring additional training expenses. It is impossible to reconcile these two opposing requirements to provide ICT graduates who are both flexible and immediately usable. Every university has to decide what kind of professional they want to offer to industry and adapt their curricula to best fit to that requirement within the type of profession chosen. Internships or industrial placements are considered essential, as they can either be integrated into degree courses or completed in addition to the course.

Certifications: The ICT industry has developed a full series of vendor certifications. Universities have a natural tendency, for a variety of reasons, to keep away from vendor oriented industry certifications. A more general certification based less on company-specific competences and more on general professional competence could build a university-industry bridge.

Curricula: Curricula are what differentiate universities and define the level of professionalism of the future graduate. Today’s curricula are seen by many in industry as not being adaptive enough to the new trends in ICT industry. The Bologna process, currently being implemented across Europe may solve this problem. In general, universities claim to have adapted their curricula to the requirements of the Bologna recommendations. In some EU countries, the new Bologna type scheme (3+2+3) does not yet produce the best results in ICT specialisations. The European tendency to move toward three-year bachelor degree programmes, may be appropriate for the humanities, but is problematic for engineering, including computing. The Bologna process could incorporate updated curricula for ICT graduates that take into account the best interests of both European universities and industry. Curricula can then be systematically revisited to ensure the best harmonisation of graduate skills with market demands in Europe.

Continuous education: The ICT industry is particularly appropriate for lifelong learning. Continuous education with short cycles is a necessity in ICT. On the one hand, people who graduated 10-15 years ago received an education based on technologies that are now obsolete. Universities should be encouraged to offer master courses to students or graduates of other disciplines as a conversion course. On the other hand, the lack of skills brings an important number of non-ICT university graduates into the ICT field, mostly in emerging countries. Universities could play a major role in the ICT education of people who have already worked in the industry for years or are undergoing professional re-conversion. In addition, new advances in e-learning technologies allow and favour distance learning, enabling universities to play a more important role in the post-graduate training of ICT professionals.

Basic ICT Skills: Providing training in basic skills for ICT and e-business is not the task of universities, but that of secondary education. The majority of people lacking in digital literacy skills are at an age where going back to secondary school is impossible. Universities can bring a notable contribution to the dissemination of basic ICT skills, if all non-ICT graduates in Europe could gain these basic skills. Secondary schools should refocus their education programmes around these enabling technologies and redesign new partnerships with industry and public services for the dynamic preparation of the right skills in a permanently changing environment. Universities can do much to assist in curricular design, pedagogy and also defining and explaining the core body of knowledge for other branches of education.

e-Business Skills: E-business skills are not generally covered by university curricula because they require a deep context knowledge comes from on-the-job experience and is frequently offered by IT vendors as a consultancy service. This is a category of professionals most appreciated by the market and it is also the most inclined to the certification approach.

Role of Governments: Governments and the European Union can dramatically change university-industry relations by providing focused incentives, mainly derived from their funding schemes. A focus on ICT skills is a high-priority action for national governments and the European Union. New European Member States represent an important reservoir of ICT skills with proven competences and competitiveness. European Union could pay special attention to the ICT development needs of these countries, by implementing special programmes for ICT infrastructural development and ICT basic skills dissemination.

Universităţile şi industria TIC - Partea 2

Aşa cum este menţionat în altă postare pe acest blog, ca vicepreşedinte CEPIS am finalizat recent un raport privind EDUCAŢIA UNIVERSITARĂ ŞI INDUSTRIA DE TEHNOLOGIE A INFORMAŢIEI ŞI COMUNICAŢIILOR. Raportul este prezentat ca document de poziţie al asociaţiilor profesionale europene TIC. Prezint mai jos pentru colegii din România un sumar al concluziilor raportului. Orice sugestie sau părere pro sau contra este bine venită. Raportul integral va fi publicat în viitorul apropiat de CEPIS pe site www.cepis.org şi va face obiectul unei comunicări la World Computer Congress 2008, Milano, 8 septembrie 2008 http://aicanet.net/wcc2008/ICT_Professionalism-Competences.pdf

Cooperarea între universități şi industria TIC

Universităţile şi industria TIC nu colaborează la un nivel suficient de ridicat. Universităţile europene trebuie să fie eficiente în competiţia lor în domeniul TIC cu universitățile din SUA şi alte universităţi de renume. Eficienţa poate fi atinsă numai prin o mai bună conlucrare cu industria TIC, în parteneriat cu autorităţile relevante.

O lume în schimbare

Universităţile activează într-o lume în schimbare. O tendinţă în creştere este spre studii part-time. Acest lucru este adevărat în mod particular în studiile referitoare la TIC. Era Digitală a început prima dată în universităţi aducând accesul total şi pe toate meridianele la informaţie şi limitând abordarea ex-catedra în învăţare.

Cercetare fundamentală şi aplicată

Tendința universităţilor de a favoriza cercetarea fundamentală şi a lăsa cercetarea aplicativă pe seama industriei este naturală. De aici apare principala diferențiere între ce oferă universităţile europene şi ce are nevoie industria TIC în materie de forță de muncă. O soluţie ar fi ca universităţile să accepte un personal cu expertiză mai aproape de necesităţile practice. Cercetarea în universităţi, atât fundamentală cât şi aplicată, este pilonul cel mai important care susţine educaţia şi aduce cadrele didactice mai aproape de practica industrială curentă. Programele cadru R&D ale UE au avut un rol important în aducerea împreună a universităților şi industriei şi în finanţarea unor cercetări utile ambelor părţi. Accelerarea aplicării cercetării caracteristică TIC aduce beneficii industriei şi forțează universităţile spre scenarii de tip industrie.

Mobilitate

Mobilitatea, în sensul deplasării persoanelor între industrie şi universităţi, trebuie încurajată prin orice metode. Această mobilitate în TIC este benefică, promovează inovarea şi este necesar să beneficieze de un cadru potrivit.

Entrepreneuriatul în TIC

Universităţile sunt principala sursă de entrepreneuri. Universităţile europene vor contribui mai bine la creştere sectorului dinamic al i.m.m. în TIC, în primul rând dând studenților o solidă pregătire ştiinţifică şi tehnică pentru a le permite să inoveze, şi în al doilea rând pregătindu-le calificările manageriale necesare într-o întreprindere mică. Universităţile catalizează, de asemenea, entrepreneuriatul prin parcurile tehnologice create în universităţi. Este de dorit ca guvernele şi UE să încurajeze prin orice formă posibilă dezvoltarea de centre entrepreneuriale în jurul universităţilor, nuclee ale naşterii multor firme TIC ale industrie.

Criza de calificări TIC

Universităţile sunt preocupate de aspectele calitative ale calificărilor TIC necesare, dar pe de altă parte sunt presate de industrie să se adapteze şi să ofere soluţii al criza ce se accentuează pe piaţa muncii de profesionişti TIC. Abordările diferite din universități şi industrie în problema calificării absolvenţilor creşte decalajul între ce oferă universităţile şi ce necesităţi are industria. Concilierea între aceste tendințe divergente pentru reducerea acestui decalaj este greu de obținut, dacă nu imposibil. Este probabil cel mai bine ca universităţile să ofere o mare varietate de absolvenţi pe baza cererii pieţei şi industria să ia aceşti absolvenţi şi să adauge instruirea suplimentară necesară scopurilor lor particulare. Universităţile tind să producă cercetători şi ingineri cu calificare superioară cu o bază ştiinţifică puternică. Normal exact aceasta ar trebui să fie cerința industriei. Totuşi, numai firmele mari TIC solicită absolvenți cu o bază solidă ştiinţifică, ele având resurse pentru instruirea în continuare a personalului. Firmele TIC mai mici preferă absolvenţi mai specializaţi gata să lucreze şi să producă fără instruire suplimentară. Este imposibil de reconciliat aceste două cerinţe contradictorii de avea absolvenţi flexibili şi pe de altă parte utilizabili imediat. Fiecare universitate va decide singură ce fel de profesionişti doreşte să ofere industriei şi îşi va adapta curricula pentru a se potrivi cel mai bine cu tipul de profesionist ales. Este vital ca pregătirea absolventului să cuprindă perioade de practică în industrie (internships or industrial placements), care pot fi integrate cursurilor sau adăugate cursurilor.

Certificări

Industria TIC a dezvoltat o serie completă de certificări de tip vendor solicitând solicitanților să treacă prin examene şi teste. Tendinţa normală a universităţilor este să se ţină departe de acest certificări, dintr-o varietate de motive. Pe de altă parte, o certificare mai generală bazată mai puţin pe competenţe specifice unei companii şi mai mult pe competenţe profesionale generale ar putea reduce decalajele universităţi-industrie.

Curricula

Curricula sau programele universitare diferenţiază universităţile şi definesc nivelul de profesionalism al viitorului absolvent. Actualele curricula sunt apreciate de mulţi în industrie ca nefiind suficient adaptate la cerinţele noilor tendinţe în industria TIC. Procesul Bologna poate rezolva problemele, dar este încă în desfăşurare. În general universităţile şi-au adaptat curricula la recomandările Bologna. În mai multe ţări UE specializările conform recomandărilor schemei Bologna 3+2+3 nu dau rezultatele cele mai bune. Tendinţele europene de a se adopta o licență de tip bachelor de 3 ani pot fi potrivite pentru ştiinţe umaniste, dar sigur nu sunt acceptabile pentru inginerie, inclusiv tehnologia informaţiei. Procesul Bologna trebuie continuat cu curricula actualizate pentru absolvenţi TIC în cel mai potrivit mod pentru interesele universităţilor europene şi industriei. Curricula trebuie actualizate sistematic pentru armonizarea cu cererile pieţei în Europa.

Educaţia continuă

Industria TIC este în mod particular potrivită pentru educaţia permanentă. Educația continuă cu cicluri scurte este necesară pentru TIC. Pe de o parte, absolvenți de acum 10-15 ani au primit o educaţie bazată pe tehnologii acum depăşite moral. Universităţile ar trebui încurajate să ofere masterate studenților sau absolvenţilor alor specialităţi ca şi cursuri de conversie profesională. Universităţile pot astfel juca un rol important în educaţia TIC a persoanelor care lucrează în industrie de mulţi ani şi se află în curs de reconversie profesională. Progresele tehnologiilor e-Learning favorizează învăţământul la distanţă. Rolul universităţilor poate fi mai mare în instruire post-universitară a profesioniştilor TIC.

Cunoştinţe TIC de bază

Instruirea pentru cunoştinţe de bază pentru utilizarea TIC nu reprezintă o preocupare a universităţilor., aparţinând învățământului secundar. Dar cel mai numeros grup care este ţinta răspândirii alfabetizării digitale este la o vârstă la care revenirea la învăţământul secundar nu mai este posibilă. Universităţile vor aduce o contribuție notabilă la diseminarea calificărilor de bază ITC dacă toţi absolvenţii non-TIC vor avea aceste calificări. Şcolile secundare şi colegiile trebuie să-şi refocalizeze programele pentru a folosi aceste noi tehnologii şi să stabilească noi parteneriate cu industria şi serviciile publice pentru obţinerea de calificări potrivite într-un mediu continuu schimbător. Universităţile pot ajuta mult prin definirea curricula, pedagogie, definirea şi explicarea nucleului de cunoştinţe.

Cunoștințe e-Business

Nici cunoștințele de utilizarea aplicaţiilor e-Business nu sunt în general acoperite de universităţi. Ele cer o cunoaştere adâncă de context baztă pe experiență practică şi sunt oferite adesea de către firme ca servicii de consultanţă. Este o categorie de profesionişti apreciată de piaţă şi înclinată spre certificări.

Rolul autorităţilor publice

Guvernele şi Comisia Europeană pot influenţa dramatic relaţiile universitate –industrie cu stimulente focusate, derivate în principal din schemele de finanțare. Focalizarea pe calificările TIC este de o importanţă majoră pentru autorităţile naţionale şi Comisia Europeană. Noile ţări care au intrat în UE au adu un rezervor important de calificări TIC cu competențe şi competitivitate demonstrate. Pe de altă parte, UE trebuie să acorde atenţia cuvenită dezvoltării TIC în aceste ţări, prin programe speciale de dezvoltare a infrastructurii şi diseminare a cunoştinţelor de bază de folosire TIC.