Am găsit pe site-ul ziarului un comentariu interesant. Răspund aici pentru că am la dispoziție mai mult spațiu și poate că îl vor citi mai multe persoane interesate. Comentariul sună cam așa:
"Baltac afirmă că Guvernul ar trebui să investească bani cu prioritate în informatizarea administraţiilor din mediul rural şi în şcolarizarea funcţionarilor în utilizarea computerelor."
Serios? sunt functionari publici tineri, care dobandesc cunostinte ample in utilizarea PC, cu studii superioare si chiar de masterat, care pot activa pe astfel de posturi, avand calificare in domeniu.
De ce sa ii "cosmetizam" pe cei care nu au notiuni de utilizare PC, utilizarea PC fiind in ziua de azi o conditie obligatorie la angajare. O parere personala este ca dificultatea utilizarii sistemelor de operare PC, de catre functionari, aglomereaza si mai mult ghiseele oficiilor si administratiilor locale.
Autorul comentariului propune să fie înlocuiți funcționarii mai vârstnici care nu prea au îndemânare în folosirea IT cu tineri care deja stăpânesc utilizarea PC. Oricine știe că în administrația publică vârsta medie este de peste 40 ani și ne putem pune întrebarea ce facem cu cei care nu sunt tineri. Ii dăm afară? Autorul comentariului are dreptate că dificultățile lor de utilizare IT aglomerează adesea ghișeele și aș putea menționa din experiență multe alte efecte. În cartea mea Tehnologiile informației - noțiuni de bază menționez cu referire la costurile incompetenței digitale:
Mulţi manageri și funcţionari
publici din România nu au încă o instruire suficientă în folosirea
noilor tehnologii informatice. Cei mai în vârstă au uneori cunoştinţe depăşite despre calculatoare, dar rar despre
sisteme informatice pentru conducere. Atunci când acceptă să facă investiţii
TIC, sunt de acord doar cu aplicaţii simple (procesare de text, contabilitate,
e-mail pentru a face economie la faxuri etc.). În multe cazuri pretind ca alţii
să acceseze informaţiile în locul lor. Managerii și funcţionarii mai tineri au
cunoştinţe mai bune despre echipamentele şi aplicaţiile
informatice moderne şi pot fi consideraţi “parţial alfabetizaţi” în TI
(procesare de text, utilizarea calculului tabelar, “expunere” la Internet) şi îşi folosesc
calculatoarele personale. Dar nici ei nu au întotdeauna o instruire corespunzătoare
în privinţa sistemelor informatice pentru management şi nu dispun de suficientă
putere de decizie.
Există studii[1] care arată că instruirea
insuficientă în utilizarea tehnologiilor informaţiei conduce la un cost al
ignoranţei digitale care poate fi cuantificat prin productivitate mai slabă cu
circa 20% și creștere considerabilă a timpilor de execuţie a sarcinilor curente
sau proiectelor.
Tot în același loc fac referire la nativii digitali și imigranții digitali:
Decalajul digital între generaţii este amplu. Tinerii au crescut
cu acces la tehnologiile informaţiei și Internet și le consideră ca normale. Nu întâmplător acestora
li se mai spune nativi digitali.
Persoanele de vârsta doua și a treia trebuie să înveţe să folosească aceste
tehnologii și constată că au de învăţat de la cei tineri. Prin similitudine cu
cei care își schimbă ţara de reședinţă pe parcursul vieţii, celor care nu au
crescut în școală cu tehnologiile digitale li se mai spune imigranţi digitali.
Vârsta medie a managerilor și funcţionarilor
publici din România este de peste 40 de ani. O persoană la această
vârstă va accepta mai greu să înceapă să utilizeze un calculator sau Internet. Aceasta nu este o
particularitate românească. Statisticile arată că vârsta medie a utilizatorilor
Internet este de 32 de ani în SUA, în timp ce vârsta medie a
utilizatorilor de computere este de 39 de ani. Cu toate acestea, în SUA și alte
ţări dezvoltate mediul social şi economic induce oamenilor o atitudine
favorabilă introducerii tehnologiilor informatice.
În România şi în multe dintre ţările Europei Centrale şi
de Est, atitudinea oamenilor mai în vârstă se caracterizează încă prin reluctanţa
la apropierea de computere, din teama de a pierde respectul celor mai tineri
sau din alte motive. Rezultatul este ceea ce se poate numi “efectul de
respingere”. Ca urmare a acestei respingeri, computerele încă sunt adesea
considerate un fel de “jucării moderne”, având totuşi “anumite merite” şi
uneori acceptate ca şi “ modă “. Fenomenul nu are o fundamentare tehnică reală,
tehnologiile informaţiei sunt ușor de asimilat, ceea ce și urmărește să
demonstreze această carte.
Aceste rânduri sunt o pledoarie pentru instruirea tuturor celor care nu au primit în școală competențele digitale necesare (imigranții digitali) și programul ECDL este un instrument care și-a dovedit utilitatea pe plan internațional cu zeci de milioane de certificări. Elocvent este exemplu Irlandei cu peste 11% din populație certificată ECDL sau Egiptului unde 1,5 milioane de funcționari publici au certificatul sub numele de ICDL.
Pe de altă parte să nu fim foarte entuziaști privind tineretul (nativii digitali). Mulți nu trec de faza Facebook și nu stăpânesc utilizarea IT la locul de muncă. Anual dau examen cu mine sute de viitori absolvenți de administrație publică și văd rezistența la asimilare a unor noțiuni de bază. Este greu de imaginat să nu știe ce este Wi-Fi pe care se conectează cu smartphonul, adesea în condiții de insecuritate digitală, sau semnătura electronică obligatorie deja prin legislație în anumite tranzacții. Redau în imagine un răspuns dat de un nativ, nu de un imigrant digital, de un student care se presupune că a citit cursul.
 |
| Extras dintr-o fișă de examen 2012 |
Nu neg că autorul comentariului are dreptate. Sunt funcționari publici tineri, care dobândesc cunoștințe
ample în utilizarea PC, cu studii superioare și chiar de masterat.
Întrebarea este dacă sunt suficienți, cum facem ca toți funcționarii publici să știe să utilizeze IT și aplicațiile de eGuvernare să ne facă viața mai simplă cu mai puțin timp și nervi consumați la ghișee.
[1]
De exemplu AICA Italia http://www.aicanet.it/attivita/pubblicazioni/Cost%20of%20Ignorance-June-2009.pdf
