Internetul si bilețelele Sfântului Anton

Înainte de Era digitală multe mesaje rămâneau într-un cerc restrâns de auditori sau cititori. Printre acestea îmi amintesc din copilărie de bilețelele Sfântului Anton pe care le găseai în cutiile poștale. Invariabil scrise de mână cu creion chimic, pentru a rezista la eventuala expunere la intemperii, cu o ortografie ce denota cel mult o alfabetizare recentă, bilețelele te îndemnau la penitență și rugăciuni pentru iertarea păcatelor. Represiunea era cruntă, un val de nenorociri urma să se abată asupra celui care nu asculta de ordinele din bilet.

Apoi au apărut scrisorile nigeriene. Autorii te anunță sunt ”moștenitori” în Nigeria, ai unor sume de zeci de milioane de dolari, de regulă delapidate, și poți beneficia de 30-40% din sumă dacă le pui la dispoziție un cont bancar. Finalul este escrocarea celor lacomi de câștig ușor care intră în joc. Puțini știu că veneau și la noi prin poștă astfel de scrisori încă de prin anii 1984-1985. După 1990 au fost și câțiva români care au plătit scump intrarea în acest tip de corespondență.

Era digitală face ca acum acest gen de mesaje să fie difuzate la scară mondiala datorita unui avantaj intrinsec al e-mailului care se transformă astfel și în dezavantaj. E-mailuri de acest tip cu fișiere atașate de sute de kilobaiti până la câțiva megabaiți se pot multiplica pe o schemă piramidala si bloca rețelele digitale mai puțin performante.

În general se folosește pentru acest tip de e-mail denumirea de hoax. Traducerea oferită de dicționare pentru hoax este farsă sau păcăleală. Nu totdeauna un hoax (se pronunță houks) este numai farsă sau păcăleală, ambele cuvinte în limba română având sens în care lipsește nocivitatea și pericolul. Omniprezența Internet face din multe dintre mesajele de acest tip ceva foarte nociv. În plus mesajele hoax fac parte din categoria de spam, adică mesaje nesolicitate de destinatar.

Mă voi opri numai asupra două tipuri de mesaje e-mail: scrisorile nigeriene și scrisorile moralizatoare. Nocivitatea scrisorilor nigeriene a fost expusă pe larg în mediul Internet și în majoritate a cazurilor aplicațiile anti-spam le opresc. Inventivitatea autorilor acestor mesaje este debordantă. De la Nigeria au ajuns în Coasta de Fildeș, apoi au devenit rude ale lui Sadam Hussein sau Pinochet. În urmă cu ceva timp am urmărit un documentar pe Discovery Channel și am rămas uimit să aflu că în Marea Britanie cam 2% din cei care primesc acest gen de scrisori răspund și cei mai mulți pierd sute până la zeci de mii de lire sterline. Numai este de mult un secret, dar este bine de reamintit. Cum spun americanii ”there is no free lunch”. Indiferent de formă scrisorile nigeriene sunt o escrocherie, care exploatează credulitatea și lăcomia.

Al doilea tip de mesaje din ce în ce mai răspândit în ultima vreme sunt scrisori care conțin prezentări de tip Powerpoint cu imagini și muzică din cele mai frumoase. Prezentări bogate în megabaiți care se transmit și ele piramidal.

Cel mai puțin nocive sunt cele de promovare turistică. Singura obiecție ce le poate fi adusă este că fișierul atașat ar putea fi pus undeva pe web, de exemplu cu o aplicație Google Photo sau alta similară, și trimis destinatarului numai un link pentru a descărca fișierul numai dacă dorește.

Altele conțin texte moralizatoare cu inspirație creștină, budistă, musulmană sau a altor religii sau crezuri. Dalai Lama este la modă și el. Provin de pe toate meridianele traduse sau nu în limba română. Spre deosebire de bilețelele Sfântului Anton finalul acestor mesaje nu promite nenorociri dacă nu le multiplici, ci fericirea în funcție de … numărul celor care le vor primi de la tine. Pentru vorbitorii de franceză citez dintr-un astfel de mesaj ”Envoyez ceci à au moins 5 personnes et votre vie s’améliorera. 0-4 personnes: Votre vie s’améliorera légèrement. 5-9 personnes: Votre vie prendra la tournure que vous voulez. 9-14 personnes: Vous aurez au moins 5 surprises dans les 3 prochaines semaines. 15 et plus: Votre vie changera drastiquement!!” Autorul cuantifică fericirea în sistem zecimal! Trimiți e-mailul la 15 persoane și ai scăpat de griji … :-)

Mai grave sunt textele care conțin profeții și cele mai multe se referă la sfârșitul lumii. Unul primit de mine recent este bazat pe teoria conspirației și ne spune ce "ascunde" Vaticanul privind sfârșitul lumii : un cataclism nuclear în anul 2012 prezis la Fatima. Privind conținutul mesajului în sine pot spune că mă preocupă de mai mulți ani științele ezoterice și am citit câte ceva în această direcție. O comunicare a mea la o sesiune științifică recentă amintește chiar de accelerarea descoperirilor științifice si apropierea de punctul Omega, punct în care ... o luăm de la început. Mă refer la Internet al cărui punct Omega este prezis de unii chiar în fatidicul 2012. Opinia mea este ca forțele de frânare fac ca aceasta accelerare să ne ducă la Omega Point numai teoretic. O forță de frânare majoră este educația care nu pătrunde în mase așa de ușor cum pătrund tehnologiile. Mai pe larg pentru cei interesați de subiect în cartea profesorului american Frank Tipler "Fizica nemuririi" apăruta și la noi în Editura Tehnica în 2008. Nu știu dacă pot fi de acord cu el fiind greu de urmărit demonstrația dacă nu ești fizician. Dar oricum este mai "optimist" decât profețiile de la Fatima, demonstrând "științific" viața de apoi.

În final, câteva păreri.

Dacă e-mailul primit are un text sau fișier cu calități artistice, științifice sau turistice trimiteți-l mai departe. Veți face și pe alții părtași la o bucurie aleasă. Dacă știți și puteți să folosiți cloud computing trimiteți numai un link cu adresa unde ați pus prezentarea/textul respectiv. Dacă nu este acceptabil să faceți forward. Dar nu uitați că este posibil ca dacă ați menționat zeci de adrese, e-mailul să fie considerat spam. În plus unele aplicații de mail nu permit fișiere atașate mai mari de 10 megabaiți.

Dacă e-mailul este din categoria textelor moralizatoare de tip piramidal nu-l trimiteți decât celor care știți că le acceptă. Cei mai mulți sunt prieteni și le va fi greu să vă spună să nu le mai trimiteți. O soluție ar fi în acest caz să trimiteți numai celor care vă trimit și ei, sau eventual vă răspund cu comentarii care nu presupun respingerea tipului de mail respectiv. Oricum nu trimiteți acest gen de mesaje pe liste de mail. Unii participanți la liste pot fi nemulțumiți. Nu le postați pe intranetul firmei sau organizației dacă politica acesteia nu vă permite.

Despre restructurare în contextul crizei financiare

Se vorbeşte mult despre restructurare si la noi ca si peste tot in lume. Mai ales acum în perspectiva recesiunii provocate de criza financiară. Nu fiecare înțelege însă restructurarea ca fiind acea acţiune indispensabilă de adaptare la o piaţă in schimbare şi cel mai des la presiunea concurentei. Teoria şi practica restructurării microeconomice sunt bine definite de știința managementului. Se vorbeşte de contracte de management, de doctori de companii, etc. Chiar şi acum în anii 2000 restructurarea este percepută de mulţi prin reducerea de personal.

Am găsit câteva notiţe ale unui curs pe care l-am ţinut prin anii 1990 la Facultatea de management. Revederea lor îi poate ajuta pe mulţi manageri, acţionari sau oricine altcineva să definească măsurile cele mai potrivite de restructurare în contextul care va urma.

Decalogul măsurilor de restructurare la nivel microeconomic

În fapt, decalogul masurilor strategice de restructurare la nivel de întreprindere este clasic El este descris de exemplu în Slatter S. Corporate Recovery; Penguin Books, Anglia ca fiind:

o schimbare de conducere,

o instituirea unui control financiar central puternic,

o schimbări organizaționale si descentralizare,

o reorientare produse-piața,

o îmbunătățire a activității de marketing,

o creștere prin noi achiziții de active,

o vânzare de active,

o reducere de costuri,

o noi investiții,

o reașezarea datoriilor financiare si alte masuri de strategie financiara.

Să analizăm succint în contextul de la noi aceste 10 masuri:

1. Schimbarea conducerii

o de regula, restructurarea necesita noi directori; nu este însă o regulă

o schimbarea dă aparentă siguranţă acționarilor si băncilor că se va schimba ceva

o noua sau noile persoane trebuie alese cu grija;

o teoria rețetelor; uneori merge, chiar recomandată

o experiența managerială este relevanta dar nu în toate cazurile

o putere discreționara pe termen limitat

o un om "tare"; "mână de fier in mănușă de catifea"; interesant este ca lumea acceptă astfel de conducători

o adesea necesare schimbări mari in restul rețelei de conducere; analize foarte atente privind rolul fiecărui sef

2. Instituirea unui control financiar central puternic

o presupune urmărirea centralizată a veniturilor si cheltuielilor

3. Schimbări organizaționale si descentralizare

o de regula, o măsura pe termen lung

o legătura organizare - marketing; de văzut amândouă

o reducere număr de nivele; simplifica problema înlocuirii șefilor

o schimbări organizatorice in 4 situații:

o diversificare afaceri;

o metoda de a numi șefi fideli;

o reconsiderare număr de nivele in firme mari;

o descentralizare

4. Reorientare produse - piaţă

o necesară, când se pierde competitivitatea

o constă în :

o completarea/ reducerea gamei de produse

o completarea/ reducerea listei de clienți

o concentrarea pe anumiți clienți

o retragerea din anumite piețe

o intrarea pe noi piețe

5. Îmbunătaţirea activității de marketing

o companii ce nu au viziune de marketing

o reorganizare sector vânzări

o schimbare politica de preturi; reducerea de preturi nu aduce de regula rezultatele scontate

o analiza competitorilor

6. Creștere prin noi achiziții de active

o achiziții de același profil sau complementar

o pericolul achizițiilor; necunoscutul

7. Vânzare de active

o soluție comuna in lipsa de cash

o activele se selectează cu grija; sa nu perturbe linia principala de activitate

8. Reducere de costuri

o măresc profitul; generează cash-flow (flux de numerar)

o analiza elementelor costurilor si reducere profesionala

o analiza cost-preț

9. Noi investiții

o condiționat de existenţa resurselor

o scopul principal reducerea costurilor

o alt obiectiv lărgirea piețelor

o investițiile: una din cauzele situațiilor dificile: front prea larg

10. Reașezarea datoriilor financiare si alte masuri de strategie financiara

o raportul datorie/ patrimoniu

o două strategii posibile: reașezarea datoriei sau noi datorii

Universities and ICT Industry

The CEPIS Position Paper on Universities and ICT Industry developed by the Task Force on Education led by me is finalised and posted on the CEPIS site:

http://www.cepis.org/files/cepis/docs/20081006110847_Position%20Paper%20on%20Universities.pdf

The Main findings of the Report are:

University-industry cooperation: Universities and industry do not cooperate at a sufficient level. European universities must effectively complete with universities in the US and around the world. This effectiveness can be achieved through increased cooperation with the ICT industry and through working in partnership with the relevant authorities.

Changing world Universities operate in a changing world. There is a growing trend towards part-time studies, in particular for computer-related studies.

Basic and applied research: Several universities have the tendency to favour theoretical research and leave applied research to industry. This seems to be the current state of the differences between what European universities offer and the ICT industry needs in the work force. One solution could be for the universities to grant easier access to more practical expert personnel. The research activity in universities, both theoretical and applied, is the most important pillar sustaining teaching and bringing educators close to current industrial practice. The European R&D framework programmes have largely succeeded in bringing universities and industry together in funding research that is useful to both. Speeding up the application of the research, characteristic to ICT high innovation rate, is seemingly benefiting the industry and forcing the universities to industry-like timeframes.

Mobility: Mobility, in the sense of movement of people between universities and industry, is worth encouraging. Mobility of people between universities and ICT industry is beneficial and could promote greater innovation if encouraged by a supporting framework.

Entrepreneurship in ICT: Universities are one of the the main source of entrepreneurs. European universities could better contribute to the increase of the SME sector in ICT, firstly by giving their students a scientific and technical background to allow them to innovate, and secondly by preparing them with the managerial skills they need to run a small enterprise. Universities are also the catalysts of entrepreneurship through technology parks established in universities. The development of such entrepreneurial centres around universities merits encouragement from governments and the EU, as they frequently become incubators for many new ICT companies.

Scarcity of ICT Skills: Universities are prudent about the qualitative aspects of ICT skills needed, but they are also pushed by the market to adapt and provide solutions for the increasing scarcity of ICT professionals within the market. The different approaches of universities and industry to the skills required in graduates only increases the gap between what universities offer and what industry needs. Reconciling these divergent tendencies for reducing the gap between the demands of industry and the ICT graduate skills that universities offer is difficult or impossible to achieve. It is probably better that universities offer a market-driven wide variety of types of graduates and that industry takes these graduates and adds appropriate training and development to suit their needs. Universities aim to produce well-qualified scientists and engineers with a strong scientific background. Normally this is what industry would need. However, large ICT companies ask for a solid scientific background as they have resources to further train their staff. Smaller ICT companies prefer specialised ready-to-work’ ICT graduates who provide return without further incurring additional training expenses. It is impossible to reconcile these two opposing requirements to provide ICT graduates who are both flexible and immediately usable. Every university has to decide what kind of professional they want to offer to industry and adapt their curricula to best fit to that requirement within the type of profession chosen. Internships or industrial placements are considered essential, as they can either be integrated into degree courses or completed in addition to the course.

Certifications: The ICT industry has developed a full series of vendor certifications. Universities have a natural tendency, for a variety of reasons, to keep away from vendor oriented industry certifications. A more general certification based less on company-specific competences and more on general professional competence could build a university-industry bridge.

Curricula: Curricula are what differentiate universities and define the level of professionalism of the future graduate. Today’s curricula are seen by many in industry as not being adaptive enough to the new trends in ICT industry. The Bologna process, currently being implemented across Europe may solve this problem. In general, universities claim to have adapted their curricula to the requirements of the Bologna recommendations. In some EU countries, the new Bologna type scheme (3+2+3) does not yet produce the best results in ICT specialisations. The European tendency to move toward three-year bachelor degree programmes, may be appropriate for the humanities, but is problematic for engineering, including computing. The Bologna process could incorporate updated curricula for ICT graduates that take into account the best interests of both European universities and industry. Curricula can then be systematically revisited to ensure the best harmonisation of graduate skills with market demands in Europe.

Continuous education: The ICT industry is particularly appropriate for lifelong learning. Continuous education with short cycles is a necessity in ICT. On the one hand, people who graduated 10-15 years ago received an education based on technologies that are now obsolete. Universities should be encouraged to offer master courses to students or graduates of other disciplines as a conversion course. On the other hand, the lack of skills brings an important number of non-ICT university graduates into the ICT field, mostly in emerging countries. Universities could play a major role in the ICT education of people who have already worked in the industry for years or are undergoing professional re-conversion. In addition, new advances in e-learning technologies allow and favour distance learning, enabling universities to play a more important role in the post-graduate training of ICT professionals.

Basic ICT Skills: Providing training in basic skills for ICT and e-business is not the task of universities, but that of secondary education. The majority of people lacking in digital literacy skills are at an age where going back to secondary school is impossible. Universities can bring a notable contribution to the dissemination of basic ICT skills, if all non-ICT graduates in Europe could gain these basic skills. Secondary schools should refocus their education programmes around these enabling technologies and redesign new partnerships with industry and public services for the dynamic preparation of the right skills in a permanently changing environment. Universities can do much to assist in curricular design, pedagogy and also defining and explaining the core body of knowledge for other branches of education.

e-Business Skills: E-business skills are not generally covered by university curricula because they require a deep context knowledge comes from on-the-job experience and is frequently offered by IT vendors as a consultancy service. This is a category of professionals most appreciated by the market and it is also the most inclined to the certification approach.

Role of Governments: Governments and the European Union can dramatically change university-industry relations by providing focused incentives, mainly derived from their funding schemes. A focus on ICT skills is a high-priority action for national governments and the European Union. New European Member States represent an important reservoir of ICT skills with proven competences and competitiveness. European Union could pay special attention to the ICT development needs of these countries, by implementing special programmes for ICT infrastructural development and ICT basic skills dissemination.